Jocurile Foamei de Suzanne Collins | Recenzie

Număr de pagini: 309

Editură: Nemira

An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe


Nu cred că am un motiv concret pentru care am amânat cititul acestei cărți, poate doar faptul că vremea ei a trecut și că acum au apărut alte titluri care mi-au captat atenția.
M-am gândit că o voi putea evita fără să pierd mare lucru.

Aceasta a fost prima mea greșeală în calitate de cititor. 

Următoarea a constat în considerarea opiniilor altor cititori drept literă de lege. Nu cred că e greșit să căutăm mai multe opinii despre o carte înainte să o citim, însă nu trebuie să lăsăm aceste opinii să o influențeze pe a noastră. 

Nu este prima dată când învăț această 'lecție' și cu siguranță nu va fi nici ultima. Până la urmă, învățăm din greșeli tot timpul. 

Volumul Jocurile Foamei este structurat în trei mari capitole. Primul reprezintă o introducere în această lume și ne oferă câteva pagini de acomodare în Panem înainte să intrăm în acțiune, prezentându-ne câteva dintre obiceiurile locale și modul de viață al personajelor. 

În prim plan o avem pe Katniss Everdeen, o fată simplă care a învățat să vâneze pentru a-și putea întreține familia după moartea tatălui său. Cel mai potrivit cuvânt pe care îl pot folosi pentru a descrie prima mea impresie despre Katniss este interesantă. Mă așteptam, recunosc, la genul de personaj feminin care se subestimează, cu scopul de a-și reprima abilitățile. Katniss s-a dovedit a fi opusul acestei tipologii, fapt care a adus o bilă albă poveștii și care m-a determinat să citesc în continuare.

"Pentru a supravieţui nu am nevoie de focul lui Gale, învăpăiat de furie şi ură. Sunt plină de foc eu însămi."

"Așa că, în loc să primesc aplauze, stau acolo nemișcată, în timp ce ei iau parte la cea mai curajoasă formă de împotrivire de care sunt în stare. Tăcerea. Care spune că nu suntem de acord. Nu iertăm. Toate astea sunt greșite."

Următorul personaj cu care facem cunoștință este Gale, despre care am crezut că va fi love-interest-ul lui Katniss pe parcursul cărții (am sperat și încă mai sper), cu toate că amândoi susțin că relația lor este una strict platonică. 

Și ultimul, dar nu cel din urmă, Peeta Mellark este personajul care mi-a displăcut total. 

În privința construcției personajelor, Peeta este cu siguranță ceva nou, sau cel puțin ceva diferit de tipologiile cu care m-am obișnuit. Peeta este un laș care preferă să se ascundă în spatele celor pe care îi consideră superiori propriei persoane, pentru a da o falsă impresie de putere. 

Această lașitate se poate observa pe tot parcursul Jocurilor, de la alianța sa din prima zi a acestora, până la acomodarea lui cu ideea că va muri din cauza unei răni, astfel alegând să se ascundă și să aștepte, în loc să încerce să caute un leac și să lupte până la final.

Cel de-al doilea capitol introduce acțiunea mult așteptată. Aici încep oficial Jocurile Foamei.

Orice speranță ar mai fi nutrit Peeta și Katniss că vor putea rămâne o echipă pe durata Jocurilor a fost spulberată de prima lor sarcină: să se lupte pe viață și pe moarte pentru proviziile oferite de Creatorii de Joc. 

Astfel, alegând căi separate de a supraviețui Jocurilor Foamei, vom vedea din ce în ce mai puțin Peeta pentru următoarele câteva pagini, timp în care ne putem arăta admirația față de abilitățile de supraviețuire ale lui Katniss în cele mai vitrege condiții pe care le poate oferi un spațiu creat de mâna omului. 

Pe măsură ce numărul tributurilor scade, lupta devine din ce în ce mai strânsă, apropiindu-ne de punctul culminant, anume lupta finală. 

Cel de-al treilea capitol surprinde puțin din viața personajelor după încheierea Jocurilor Foamei, sau cum îmi place mie să îi spun, calmul de după furtuna de emoții trăite în timpul momentelor critice.

Avem și puțin romance pe parcursul cărții, însă jumătatea masculină a cuplului este un subiect discutabil, după părerea mea. După cum am menționat anterior, Peeta nu se numără printre preferații mei.

Mi-a plăcut această carte mult mai mult decât mă așteptam și sincer, regret că nu am citit-o mai devreme. A avut, desigur, părțile ei slabe, dar privită ca un întreg, este o poveste captivantă pe care o recomand tuturor, indiferent de vârstă și de genul de cărți pe care îl preferați. 

După mine, Jocurile Foamei este ca un drum inițiatic în universul lecturii, unul pe care toți cititorii ar trebui, la un moment dat, să îl parcurgă.

Lectură plăcută!

Cărți de citit în luna Octombrie | Halloween TBR

A venit octombrie și a adus și frigul în bagaj. Dar hei, să privim partea bună. Este octombrie, ceea ce înseamnă că putem da startul numărătorii inverse până la Halloween.

Cu toate că nu este o sărbătoare oficială la noi, ador doza de înfricoșător pe care o dă toamnei. Și tocmai despre asta este articolul de astăzi, cărți înfiorătoare, numai bune de citit în preajma Halloween-ului.

ALIENISTUL de Caleb Carr

New York, 1896. Jurnalistul John Schuyler Moore este chemat de doctorul Laszlo Kreizler – psiholog sau „alienist” – să vadă trupul mutilat al unui adolescent, abandonat pe podul Williamsburg, aflat încă în construcție. De aici, cei doi prieteni încep o călătorie revoluționară pentru lumea criminalisticii: crearea profilului psihologic al ucigașului pe baza detaliilor crimelor sale.

În timpul aventurii lor periculoase, descoperă atât trecutul traumatizant, cât și mintea perversă a unui criminal care va ucide din nou, înainte ca vânătoarea lor să se termine. Cu un ritm susținut și captivant, marcat de amănunte istorice, Alienistul readuce în prim-plan New Yorkul din Epoca de Aur, cu blocurile și cu casele lui mari, cu polițiști corupți și gangsteri extravaganți, cu clădirile strălucitoare ale celor două Opere și bodegile sordide.

Este o epocă în care, dacă pui la îndoială părerea generală că toți criminalii se nasc criminali și susții că ei se formează în mijlocul societății, poți suferi consecințe neașteptate și chiar fatale.

Am terminat această carte de curând și sinceră să fiu, încă mai procesez evenimentele și analizez faptele. Este o carte incredibilă, cel mai bun thriller psihologic pe care l-am citit până acum.

Am avut parte de un caz complicat care părea lipsit de speranță, însă dacă thriller este genul vostru de carte, veți adora Alienistul cu suspansul său constant.

Totuși, este o poveste dură și foarte grafică, așa că fiți siguri că această carte este într-adevăr una pe care vreți să o citiți.

DE VEGHE ÎNTRE LUMI de Marisha Pessl

Din cinci prieteni, unul singur poate supraviețui. Tu pe cine ai alege?

Beatrice Hartley și prietenii ei erau cea mai populară gașcă de la liceul Darrow-Harker. Asta, până la moartea șocantă a lui Jim, geniul grupului și iubitul lui Beatrice.

La un an de la absolvire, ea se întoarce cu amicii ei la vila din Wincroft, unde petrecuseră împreună nopți întregi cu destăinuiri, planuri să schimbe lumea, iubiri trecătoare. Acolo spera să găsească răspunsuri la întrebările întunecate care îi bântuie de la dispariția lui Jim.

Dar un bărbat misterios le bate la ușă și îi anunță inimaginabilul: pentru ei timpul s-a oprit. Pentru ca lucrurile să revină la normal, trebuie să-și retrăiască cele mai traumatice amintiri și să ia o hotărâre imposibilă.

Așa începe veghea între lumi…

Cartea asta este genială, când am început să o citesc, nu am mai putut să mă opresc.

Povestea este captivantă, iar suspansul se joacă cu nervii voștri cu fiecare pagină pe care o parcurgeți. Am fost tentată chiar să dau la ultima pagină și sa vad dacă am dreptate în privința persoanei care supraviețuiește. (Nu am făcut-o totuși, mi-era teamă să nu stric farmecul misterului.)

Lectura este scurtă și ușoară, o carte perfectă pentru acest 'Spooky Season'.

JACK SPINTECĂTORUL ȘI CRIMELE DIN WHITECHAPEL de Kerri Maniscalco

Audrey Rose Wadsworth, fiica unui controversat lord britanic, duce o viață dublă. Ziua, tânăra de doar 17 ani își împarte timpul între ceaiuri dansante, spectacole de circ și probe la croitoreasă. Seara, studiază în secret medicina și își ajută unchiul să facă autopsii. Când diabolicul Jack Spintecătorul începe să terorizeze întreaga Londră, ucigând femei nevinovate, Audrey Rose pornește o investigație pe cont propriu. Ancheta însă o va aduce în fața cu adevăruri greu de digerat, iar adolescenta va trebui să ia decizii care îi vor frânge inima.

Dacă sunteți în căutare de câteva cărți historical fiction cu care să vă delectați toamna aceasta, atunci seria Jack Spintecătorul de Kerri Maniscalco este alegerea ideală. Este un mystery thriller fenomenal care aduce în prim plan povestea Spintecătorului care a terorizat Londra secolului al XIX-lea fără să fie prins.

De asemenea urmărim povestea lui Audrey Rose, o adolescentă care este, cum s-ar spune, înaintea timpurilor ei. Visul ei e să devină medic legist. Societatea însă consideră acest lucru scandalos.

Este o serie incredibilă și plină de peripeții care abia așteaptă să fie descoperite.

COPIII DOMNIȘOAREI PEREGRINE de Ransom Riggs

O insula misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecţie de fotografii.

O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insulă izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură ce Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele parăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. 

Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-i va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

Dintre toate cărțile și seriile de cărți menționate anterior, Copiii domnișoarei Peregrine îmi dă fiori de fiecare dată când mă aventurez în acea lume.

Fiecare volum este însoțit de fotografii vechi și înspăimântătoare, amplificând astfel partea înfricoșătoare a poveștii.

Cărțile sunt incredibile. Ransom Riggs a combinat mai multe genuri literare până a găsit rețeta perfectă - și într-adevăr, povestea este perfectă (mai ales în preajma Halloween-ului).

Acestea sunt recomandările mele pentru luna octombrie pe care sper să le îndrăgiți la fel de mult cum am făcut-o și eu și aștept părerile voastre în comentarii.

De asemenea dacă aveți recomandări pentru mine, ce cărți aș putea să adaug Halloween TBR-ului meu, spuneți-mi în comentarii. Sunt mereu în căutare de cărți Spooky alături de care aș putea să-mi petrec toamna.

Lectură plăcută  !

Banda celor șase ciori de Leigh Bardugo | Recenzie

Număr de pagini: 592

Editură: TREI

An de apariție: 2016

Limbă: Română

Rating: 4.75 / 5 steluțe

Banda celor șase ciori - un joc al puterii, o misiune imposibilă.

Cartea îi are în prim-plan pe Kaz Brekker, zis și Mâini-Murdare, un hoț priceput care are darul evadărilor imposibile și banda sa de proscriși care fac inimaginabilul să pară o nimica toată. Haos la micul dejun și tot rămân cu destul timp pentru ceaiul de la ora cinci.

Glumesc. Dar sinceră să fiu, acesta este exact genul meu de carte. Evoluția autoarei de la încheierea seriei Grisha și până în prezent este una remarcabila, ceea ce eu consider a fi cea mai bună calitate a unui scriitor, să fie capabil să se auto-evalueze și să îmbunătățească ce este necesar, acolo unde este necesar.

Dar înapoi la poveste, mai sunt 5 bandiți, în afară de Mâini-Murdare, pe care nu vi i-am prezentat încă: un condamnat însetat de răzbunare, un trăgător împătimit de jocurile de noroc, un fugar cu un trecut privilegiat, o spioană poreclită "Fantoma" și o Grisha Sfâșie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat.

Kaz și echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi, asta dacă nu se ucid mai întâi între ei.

Pe lângă un joc al puterii însă, Banda celor șase ciori este, după părerea mea, și unul al lăcomiei. Cele șase personaje lucrează împreună, având același țel - banii.

"-Lăcomia este zeul tău, Kaz.

Și Kaz aproape că a izbucnit în râs:

-Nu, Inej. Lăcomia se închină la mine. E servitoarea și pârghia mea."

Mi-a plăcut primul volum al seriei, chiar foarte mult. Este plin de acțiune, de momente captivante și întorsături de situație fără egal. Am apreciat foarte mult faptul că personajele se cunoșteau înainte și că nu a fost o situație în care abia s-au întâlnit și deja au încredere unii în alții. Mi-ar fi plăcut să fi dezvăluit mai multe despre trecutul lor la început, deoarece pentru primele aproximativ 100 de pagini încă mă acomodam cu personajele misterioase și cu situațiile în care erau, neștiind însă cum au ajuns de fapt acolo.

De asemenea, mi-au plăcut foarte mult personajele, felul în care interacționează între ele și faptul că toți par să se completeze între ei, ca și cum ar fi piesele împrăștiate ale unui mecanism complex. 

Dacă îndrăgiți genul fantasy și vă doriți o evadare într-o lume plină de acțiune și suspans precum aceasta, vă recomand cu drag această carte!

Lectură plăcută!

Siege and Storm / Ruin and Rising by Leigh Bardugo | Review

Paperback: 435 and 384 pages 

Publisher: Macmillan Publishers

Published: 2013 and 2014

Language: English

Rating: 5 / 5 stars and 4.75 / 5 stars

“When people say impossible, they usually mean improbable.”

So I was right, the series is indeed worth continuing because the last two books were amazing. Well, mainly because my absolute favourite character, Nikolai, made an appearence (finally) and the story just got so much more interesting. I was actually surprised by how fast things happened in the second book compared to the first one.

Now quite a few things happened, secrets are revealed and last but not least, characters changed.

Remember how I said Alina is a basic and annoying character? Well that's not the case anymore. I find her a much more intriguing character now, having been presented to a new side of her. She grew from modest to powerhungry very quick.

“What is infinite? The universe and the greed of men.”

The main characters remain pretty much the same, only that we have one more added to the list, and that is Prince Nikolai Lantsov.

I absolutely, without any doubt, love Nikolai, he is the love of my life in this book. He is reckless, stubborn, smart and most importantly, he is a leader. I adore the relationship he has with Alina and the exchange of witty remarks between the two, they made me laugh very much while reading the books.

“I hope you weren't looking to me to be the voice of reason. I keep to a strict diet of ill-advised enthusiasm and heartfelt regret.”

There also is one more character that drew my attention at the end of the second book and throughout the third, and that is Genya Safin. She enraptured me with her bravery and belief that even when things seem ruined, they are not.

“Na razrusha'ya. I am not ruined. E'ya razrushost. I am ruination.”
I grew quite fond of the Tailor throughout this series and I am very excited to see more of her adventures in future books.

The political games and the magic system keep on fascinating me page by page, giving the story the spark that keeps it in motion. The fact that they are on the brink of war and how they deal with it when it comes is very interesting to follow, giving the story quite a realistic note. The characters are, in fact, just a people fighting bravely to defend their homes, each and every one a soldier, some in their own way.

“Beauty was your armor. Fragile stuff, all show. But what's inside you? That's steel. It's brave and unbreakable. And it doesn't need fixing.”

I will not lie though, the first 50 pages or so of books 2 and 3 are the definition of boring and potential reading slump alert, but then something big happens and we're back on track with an amazing story and a magically built world.

After finishing the third book I felt like the author kind of tried to please everyone, with both the course of the story and the ending. I would have liked a slightly different ending, another romance, perhaps a little more death, but I enjoyed this story so very much nonetheless. 

Even considering the issues I've had with the main character throughout the story, this series was everything I didn't know I wanted and needed in my life. Especially Nikolai, he is definitely someone I need in my life.

I totally recommend these books if you're a fan of fantasy and you're looking for a whole new world and magic system to blow you away. I can guarantee you will find that in here.

Shadow and Bone by Leigh Bardugo | Review

Paperback: 308 pages

Publisher: Macmillan Publishers

Published: 2012

Language: English

Rating: 4.75 / 5 stars

"The problem with wanting," he whispered, his mouth trailing along my jaw until it hovered over my lips, "is that it makes us weak."

After what seems like a century since it was published, I finally read this book. And I really liked it. It was a cute story with very interesting politics and esentially, a new world to discover.

The story is about the once-great nation of Ravka which is now surrounded by enemies, on top of being torn in two by the Shadow Fold, a swath of impenetrable darkness crawling with monsters who feast on human flesh. Now its fate may rest on the shoulders of one lonely refugee. There is also a very complex magic system in this world, the Grisha. They are divided in three main categories: Corporalki, Etherealki and Materialki. Those also divide in more categories but you'll discover them while reading the book.

Shadow and Bone by Leigh Bardugo is the first installment in the Grisha trilogy, and also, the author's debut novel. And for a debut novel, it surely is a good one, yet it leaves some space for improvement.

I like the story, I love the magic system, but I really didn't care much for the characters. Perhaps one or two of them were interesting to watch develop throughout the story, but the rest of them were quite annoying. Fortunately, that didn't ruin the story for me. It might have actually added some humour to it.

First of all we have Alina Starkov which is one of the main characters of this book and I think is supposed to be a good one, but I found her very annoying, as if any bad decisions that could have been made throughout the book, she just went out and made them all. I actually liked her in the first half of the book. She was a clueless little thing trying to make sense of the world she was thrown in, which makes for a good start, but the way she evolved, the person she is slowly growing into is not a favourite of mine.

" People, particularly big men carrying big rifles, don't expect lip from a scrawny little thing like me. They always look a bit dazed when they get it. "

Then we have the Darkling. I have a love-hate relationship with him. I liked him very much ever since he made an appearence, then I didn't, then I did again. I am still debating. There's something about all that mystery and darkness around him that draws me in but also makes me want to guard myself, just in case.

The Darkling slumped back in his chair. "Fine," he said with a weary shrug. "Make me your villain." 

And we also have Mal Orestev, the character I hate the most. Well, not necessarily hate, but cannot stand him.
Mal is Alina's childhood best friend and I don't have an explination as to why, but I would feed him to Volcras at any given moment.

But that's just my opinion, regarding all the characters.

Back to the actual story, the romance at the end of the book seemed a little forced to me and naybe it would have been a lot better without said part.

" The moment our lips met, I knew with pure and piercing certainty that I would have waited for him forever. "

This particular line I do not dislike, I would have even considered cute if placed in another book with another love story. Perhaps a forbidden love trope would have been more fitting for this line. Here, in this story, considering all the pining after our main character does, seems exaggerated with maybe a slight hint of desperation. But once again, this is just a small inconvenience, it didn't really affect the story that much so I still enjoyed it very much.

I loved the political games and the threats they were facing because I felt like that made everyone more aware of the world around them, that there were bigger things at stake. I also liked the political system and the military business going around. To me, it just made the story better. And that is why I gave it 4.75 stars out of 5.

The series is definitely worth continuing and I will be back soon with the review for the second book, Siege and Storm. If high fantasy is your genre, then you should give this book a chance. It might surprise you.

Circul Nopții de Erin Morgenstern | Recenzie

Număr de pagini: 506

Editură: YoungArt

An de apariție: 2013

Limbă: Română 

Rating: 3 / 5 steluțe 

“ Cineva trebuie să spună toate aceste poveşti. În asta constă magia. Ea se află în ascultător şi va fi diferită pentru fiecare ureche, afectându-i pe toţi într-un mod pe care nu ai cum să-l prevezi. "

Am început această carte cu așteptări uriașe. Foarte multe persoane au spus că este o carte superbă, am citit destule recenzii foarte bune, astfel așteptările mele erau undeva pe la etajul 1000. Și nu am fost neapărat dezamăgită, e un cuvânt prea dur. Dar cu siguranță nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele.

Cartea are foarte multe capitole și fiecare capitol are locația și anul în care se petrece acțiunea trecute. Okay, o idee bună. Apoi începe frustrarea. Un capitol se întâmplă într-un an, apoi următorul este 10 ani mai târziu, ca mai apoi să te întoarcă 7 în trecut. Pe la jumătatea cărtii deja renunțasem să mai calculez vârstele persoanjelor și doar verificam anul la începutul capitolului.

Nu am avut niciodată vreo problemă cu cititul mai multor cărti simultan, nu pierd șirul acțiunii și nu încurc persoanjele, ceea ce mi se pare un lucru bun. Totuși, citind această carte, mă pierdusem la un moment dat și chiar simțeam că citesc mai multe cărți în același timp, niciuna având o poveste captivantă. Sunt prea multe personaje de ținut minte și prea multe legături între ele care ne sunt dezvăluite mult prea târziu.

Recunosc totuși că dacă o abandonam, așa cum am vrut inițial, aș fi regretat, pentru că după aproximativ jumătate din carte, povestea a devenit interesantă. Personajele principale s-au întâlnit ÎN SFÂRȘIT și atunci a început acțiunea propriu-zisă. Când am ajuns la finalul cărții, deja îmi părea rău că se termina. Sincer, dacă ar fi fost la fel de antrenant, să spun, ca și a doua jumătate a acestui volum, clar aș fi vrut o continuare.

Celia Bowen este primul personaj principal cu care facem cunoștință în această carte. Celia este fiica unui magician foarte cunoscut și adorat de public, Prospero Magicianul, sau, pe numele său real, Hector Bowen. Trucurile sale nu sunt de fapt trucuri, fiind acte de magie adevărate lăsate să pară false, acest talent moștenindu-l și fiica sa. Când Hector descoperă darurile Celiei, declară că o va instrui și antrena pentru o viitoare competiție cu un oponent necunoscut încă celor doi.

Marco Alisdair este cel de-al doilea personaj principal al cărții și oponentul Celiei în competiția misterioasă în care aceștia participă. Marco a fost instruit pentru această confruntare de un alt mânuitor al magiei, oarecum adversar lui Hector Bowen, numit Alexander.

„ Îi atinge faţa cu mâna, împietrit de spaimă că degetele lui ar putea să treacă prin ea la fel ca prin trandafir. ”

Confruntarea dintre cei doi are loc în cadrul lui Cirque des Rêves, o creație ingenioasă care își face apariția în toiul nopții prin metode necunoscute publicului larg.

" Circul sosește fără veste. Fără înștiințări, fără afișe pe stâlpii sau panourile din centru, fără anunțuri sau reclame în ziarele locale. E pur și simplu acolo unde ieri nu era nimic. "

Ce nu au intuit Alexander și Hector a fost ce se va întâmpla când campionii lor se vor cunoaște și îndrăgosti. Acest lucru însă e ceva ce va trebui să aflați singuri.

Elementul meu preferat, dacă îi pot spune așa, din această carte este perioada de timp în care se petrece acțiunea, aceea fiind secolul al XIX-lea. Ador descrierile ținutelor din acea vreme, a cavalerismului și manierelor oamenilor unii față de ceilalți. Totuși, descrierea Circului Viselor și a corturilor sale este, de asemenea, printre favorite. Acesta este cu siguranță un circ pe care l-aș vizita în mod repetat.

Dacă sunteți fani ai genului historical fiction, această carte este cu siguranță pentru voi.

Lectură plăcută!

To Kill A Kingdom by Alexandra Christo | Review

Paperback: 358 pages

Publisher: Hot Key Books

Published: 2018

Language: English

Rating: 5 / 5 stars 

" I've made a mistake. It started with a prince, as most stories do. Once I felt the thrum of his heart beneath my fingers, I couldn't forget it. "

I have a tendency of reading overly hyped books because seeing them everywhere and hearing about them from so many people makes me think that they are worth a try. And they are, most of the time.

To Kill A Kingdom though, I have only heard about once before in a recommendations video from one of my favourite booktubers. After that, I completely forgot about the book until I found it in a local bookstore. And honestly, it was so totally worth it!

The story is a retelling of the Little Mermaid, only bloodier and containing a high amount of sass.

First things first, I shall introduce you to our two main characters who stole my heart from the beginning (pun not intended).

Lira is a siren princess and one of the deadliest creatures existing in the Kingdom of Keto. As is tradition, sirens are required to take the heart of a human on their birthday each year, stealing the humans' lives as revenge for the goddess Keto's stolen life generations before.

" Every action will betray. Every choice will slaughter. Despite what my mother says, I seem to be the exact kind of monster she wanted. "

Elian is the crown prince of the Kingdom of Midas, the most powerful kingdom of all, but also a siren hunter who navigates the seas with his trusted crew of pirates on a deadly ship, in hopes of ridding the world of sirens.

" Technically, I'm a murderer, but I like to think that's one of my better qualities. "

After disobeying the Sea Queen repeatedly, Lira is cursed into humanity and given the mission of stealing the siren hunter's heart.
When Elian rescues a drowning girl from the ocean, she promises to help him end the sirenkind for good. 
I'll let you take part in their exciting adventures and find out the rest of the story on your own.

The dynamic between the characters is one of my favourite parts of this book, along with their evolution throughout the story, Lira being the best example in this case, the way she matures as time passes.
As fantasy is my favourite genre, this book was the perfect mix of magic, myth and imagination and in terms of writing an amazing retelling based on a centuries old fairytale, I'd say the author did a wonderful job. I can't wait to read Alexandra Christo's other (future) books, hopefully they'll be just as amazing!

If you love fantasy, I totally recommend this book. You won't be disappointed.