Editură: Nemira
An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)
Limbă: Română
Rating: 4 / 5 steluțe
Nu cred că am un motiv concret pentru care am amânat cititul acestei cărți, poate doar faptul că vremea ei a trecut și că acum au apărut alte titluri care mi-au captat atenția.
M-am gândit că o voi putea evita fără să pierd mare lucru.
Aceasta a fost prima mea greșeală în calitate de cititor.
Următoarea a constat în considerarea opiniilor altor cititori drept literă de lege. Nu cred că e greșit să căutăm mai multe opinii despre o carte înainte să o citim, însă nu trebuie să lăsăm aceste opinii să o influențeze pe a noastră.
Nu este prima dată când învăț această 'lecție' și cu siguranță nu va fi nici ultima. Până la urmă, învățăm din greșeli tot timpul.
Volumul Jocurile Foamei este structurat în trei mari capitole. Primul reprezintă o introducere în această lume și ne oferă câteva pagini de acomodare în Panem înainte să intrăm în acțiune, prezentându-ne câteva dintre obiceiurile locale și modul de viață al personajelor.
În prim plan o avem pe Katniss Everdeen, o fată simplă care a învățat să vâneze pentru a-și putea întreține familia după moartea tatălui său. Cel mai potrivit cuvânt pe care îl pot folosi pentru a descrie prima mea impresie despre Katniss este interesantă. Mă așteptam, recunosc, la genul de personaj feminin care se subestimează, cu scopul de a-și reprima abilitățile. Katniss s-a dovedit a fi opusul acestei tipologii, fapt care a adus o bilă albă poveștii și care m-a determinat să citesc în continuare.
"Pentru a supravieţui nu am nevoie de focul lui Gale, învăpăiat de furie şi ură. Sunt plină de foc eu însămi."
"Așa că, în loc să primesc aplauze, stau acolo nemișcată, în timp ce ei iau parte la cea mai curajoasă formă de împotrivire de care sunt în stare. Tăcerea. Care spune că nu suntem de acord. Nu iertăm. Toate astea sunt greșite."
"Pentru a supravieţui nu am nevoie de focul lui Gale, învăpăiat de furie şi ură. Sunt plină de foc eu însămi."
"Așa că, în loc să primesc aplauze, stau acolo nemișcată, în timp ce ei iau parte la cea mai curajoasă formă de împotrivire de care sunt în stare. Tăcerea. Care spune că nu suntem de acord. Nu iertăm. Toate astea sunt greșite."
Următorul personaj cu care facem cunoștință este Gale, despre care am crezut că va fi love-interest-ul lui Katniss pe parcursul cărții (am sperat și încă mai sper), cu toate că amândoi susțin că relația lor este una strict platonică.
Și ultimul, dar nu cel din urmă, Peeta Mellark este personajul care mi-a displăcut total.
În privința construcției personajelor, Peeta este cu siguranță ceva nou, sau cel puțin ceva diferit de tipologiile cu care m-am obișnuit. Peeta este un laș care preferă să se ascundă în spatele celor pe care îi consideră superiori propriei persoane, pentru a da o falsă impresie de putere.
Această lașitate se poate observa pe tot parcursul Jocurilor, de la alianța sa din prima zi a acestora, până la acomodarea lui cu ideea că va muri din cauza unei răni, astfel alegând să se ascundă și să aștepte, în loc să încerce să caute un leac și să lupte până la final.
Orice speranță ar mai fi nutrit Peeta și Katniss că vor putea rămâne o echipă pe durata Jocurilor a fost spulberată de prima lor sarcină: să se lupte pe viață și pe moarte pentru proviziile oferite de Creatorii de Joc.
Astfel, alegând căi separate de a supraviețui Jocurilor Foamei, vom vedea din ce în ce mai puțin Peeta pentru următoarele câteva pagini, timp în care ne putem arăta admirația față de abilitățile de supraviețuire ale lui Katniss în cele mai vitrege condiții pe care le poate oferi un spațiu creat de mâna omului.
Pe măsură ce numărul tributurilor scade, lupta devine din ce în ce mai strânsă, apropiindu-ne de punctul culminant, anume lupta finală.
Cel de-al treilea capitol surprinde puțin din viața personajelor după încheierea Jocurilor Foamei, sau cum îmi place mie să îi spun, calmul de după furtuna de emoții trăite în timpul momentelor critice.
Mi-a plăcut această carte mult mai mult decât mă așteptam și sincer, regret că nu am citit-o mai devreme. A avut, desigur, părțile ei slabe, dar privită ca un întreg, este o poveste captivantă pe care o recomand tuturor, indiferent de vârstă și de genul de cărți pe care îl preferați.
După mine, Jocurile Foamei este ca un drum inițiatic în universul lecturii, unul pe care toți cititorii ar trebui, la un moment dat, să îl parcurgă.
Lectură plăcută!
