Harry Potter și Piatra Filozofală de J. K. Rowling | Recenzie

Număr de pagini: 348

Editură: Arthur

An de apariție: 2015

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe


Pe barba lui Merlin! Nu am idee de ce mi-a luat atât de mult să încep seria Harry Potter, dar mă bucur nespus că m-am apucat de ea acum și nu mai târziu!

Am văzut filmele de câteva ori și bineînțeles, m-am îndrăgostit de universul Harry Potter. Totuși, au fost câteva scene pe care nu le-am înțeles complet, dar pe care eram sigură că le voi înțelege odată ce aș fi citit cărțile. Anii au trecut, mi-am spus constant că voi continua lista de lecturi cu această serie, dar n-am făcut-o.
Ei bine, asta până anul trecut când m-am apucat de primul volum, Piatra Filozofală.

După primul capitol deja plângeam. Povestea era deja atât de frumoasă, dar ceea ce a pățit Harry a fost crud și nedrept. Iar pe măsură ce avansam cu lectura, începeam să înțeleg mai bine acțiunea și firele poveștii se legau mai ușor între ele. Filmele nu au putut cuprinde totul, până la urmă.

Apoi am ajuns la Hogwarts. Aici i s-a dat frâu liber magiei cu adevărat, iar Pălăria Magică și versurile ei rimate s-au asigurat că ne vom integra printre studenți ca să putem învăța de la talentații profesori, imediat ce vom fi sortați în casele potrivite.

Bravi cercetași de veți fi,
Cu inimi curate și mari,
veți ști prin curaj și noblețe
Să uimiți multe alese fete.
Astropufi dacă sunteți,
Credincioși, buni și drepți,
Harnici, răbdători și cinstiți,
Prețuiți veți fi și iubiți.
Dacă mintea vă e bine pregătită,
Cu multă dorință de carte și știință,
La Ochi-de-Șoim ești bine venit,
De toți cei ca tine aici însoțit.
Sau la Viperini, nu-i rău nici aici,
Prieteni la toartă cu alți gramatici,
Isteți, iscusiți, prefăcuți și tare șireți,
La voi, orice mijloc e bun să răzbiți.
Încercați-mă, nu vă temeți,
Și de mine nu vă feriți,
Căci eu, oricine și orice ar zice,
Gândesc și sortez bine, amice!

Găsesc faptul că studenții sunt împărțiți în case foarte interesant și de asemenea foarte practic, deoarece este o modalitate mult mai bună de a-și cultiva talentele.

Acum, să vă spun câte ceva despre personaje.

La începutul acestei aventuri, Harry Potter nu era decât un băiețel ai cărui părinți au fost uciși de un vrăjitor malefic. Harry a supraviețuit atacului acestuia, fiind etichetat după ca Băiatul Care A Supraviețuit.
El a fost crescut de unchiul și mătușa sa, Vernon și Petunia Dursley, care erau ”foarte mândri că erau complet normali, slavă Domnului!” Harry a copilărit alături de verișorul său, Dudley, care a fost un bătăuș toată viața sa. Harry a crescut, de asemenea, fără să știe că magia este cât se poate de reală sau că a moștenit-o de la părinții săi.

Harry este un personaj nesăbuit cu o plăcere deosebită pentru încălcarea regulilor, ceea ce consider a fi o urmare nefericită a vieții sale alături de familia Dursley. Traiul sub acoperișul lor a fost sugrumat de reguli inutile. Harry nu avea voie să pună întrebări, în special despre părinții săi. Era pedepsit în mod regulat pentru lucruri pe care fie le făcuse neintenționat, fie nu era nici măcar responsabil pentru. Evadarea din casa în care a copilărit și gustul libertății de care a avut parte la Hogwarts, unde putea fi el însuși fără să existe consecințe, sunt, după părerea mea, elementele care stau la baza comportamentului băiatului în anii săi de studiu al magiei.

Pe drumul său către această școală, protagonistul se împrietenește cu Ron Weasley și Hermione Granger, prietenul loial (și la fel de nesăbuit) și fetița care le știe pe toate, prietena care îi scoate din bucluc de obicei.

Așa cum am menționat mai sus, Ron este la fel de nechibzuit ca și Harry în anumite instanțe, având aproape aceeași lipsă de respect față de reguli pe care o are protagonistul. Ron este totuși extrem de devotat prietenului său. A crescut într-o familie numeroasă, așa că nu ezită să împartă totul cu Harry.
Chiar dacă nu pare din primul moment, vă asigur, Ronald Weasley este un adevărat Gryffindor în adâncul sufletului!

Acum ajungem la Hermione. Ea este cea care are mereu capul pe umeri, gândind și analizând fiecare situație înainte să fie pusă față în față cu aceasta. Poate părea un mic știe-tot pentru restul lumii din cauza dorinței sale de a dovedi că locul ei este cu adevărat la Hogwarts, însă cunoștințele sale au fost cu adevărat utile pentru trio de-a lungul anilor.
Hermione este, de asemenea, puțin cam temperamentală după părerea mea, dar are intenții bune.

„Am fi putut fi cu toții morți – sau mai rău, exmatriculați”

Eu mă regăsesc în acest personaj datorită pasiunii mele pentru cunoaștere (chiar dacă este de multe ori considerată inutilă), teama de a da greș și obligația morală de a respecta regulile.

Nu am cuvinte să descriu imaginația lui J. K. Rowling. Ador personajele, umorul și în special remarcile inteligente plasate cu grijă și ingeniozitate în carte. Acțiunea este incredibil pusă la punct și nu exagerez nicio clipă când spun că pe parcursul cărții chiar m-am simțit ca și cum aș fi fost la Hogwarts.
Lumea pe care a creat-o Rowling este una în care îmi doresc să mă pierd în fiecare moment, fără bilet de întoarcere, o lume din care vreau să fac parte. Desigur, încă îmi aștept scrisoarea de la Hogwarts. Probabil au folosit un pui de bufniță care s-a rătăcit sau poate vremea este nefavorabilă. E ceva de zburat din Scoția până la urmă pentru un puișor de bufniță.

Iubesc această poveste din toată inima și sunt convinsă că dacă îi veți acorda o șansă, o veți iubi și voi la fel de mult.

Cartea poate fi achiziționată aici.

Lectură plăcută!

February TBR

Alegerea TBR-ului este cea mai complicată parte a fiecărei luni.

Sunt acel gen de persoană numit ”mood reader”, așa că îmi este foarte greu să respect TBR-ul odată ce mă hotărăsc asupra lui.
Desigur, sunt luni în care reușesc să mă țin de această listă fără probleme, dar nu atât de des pe cât mi-aș dori.

Această lună însă m-am decis să citesc doar cărțile pe care le-am selectat, fără alte distrageri.

Acestea sunt:

House of Salt and Sorrows de Erin A. Craig

Annaleigh lives a sheltered life at Highmoor, a manor by the sea, with her sisters, their father, and stepmother. Once they were twelve, but loneliness fills the grand halls now that four of the girls' lives have been cut short. Each death was more tragic than the last—the plague, a plummeting fall, a drowning, a slippery plunge—and there are whispers throughout the surrounding villages that the family is cursed by the gods. Disturbed by a series of ghostly visions, Annaleigh becomes increasingly suspicious that the deaths were no accidents. Her sisters have been sneaking out every night to attend glittering balls, dancing until dawn in silk gowns and shimmering slippers, and Annaleigh isn't sure whether to try to stop them or to join their forbidden trysts. Because who—or what—are they really dancing with?

When Annaleigh's involvement with a mysterious stranger who has secrets of his own intensifies, it's a race to unravel the darkness that has fallen over her family—before it claims her next.

Cartea este un retelling după Cele douăsprezece dansatoare. Ador retelling-urile aproape la fel de mult ca și poveștile originale, iar acest roman pare cartea ideală cu care să încep luna februarie. Am auzit foarte multe păreri bune privind conținutul și abia aștept să mă apuc de ea. Nu s-a tradus încă la noi, dar cu siguranță se va întâmpla curând.


Regina Roșie de Victoria Aveyard

Lumea lui Mare Barrow este împărțită prin sânge: cei cu sângele comun, Roșu, îi servesc pe cei cu sânge Argintiu – elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Mare face parte din Roșii, și-și duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoț într-un mic sat de la țară, până când destinul o aduce în fața unui tribunal de-al Argintiilor. Înainte regelui, prințesei, și tuturor nobililor, ea descoperă că are puteri nebănuite.

Ca să ascundă adevărul, regele o forțează să mintă și să joace rolul unei prințese argintii pierdute, și o promite drept mireasă unuia dintre fiii lui. Pe măsură ce Mare pătrunde și mai adânc în lumea Argintiilor, ea riscă totul și își folosește noua poziție pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli Roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat, singura certitudine este trădarea.

Sabia de Sticlă de Victoria Aveyard

Al doilea volum din captivanta serie Regina rosie prezinta conflictul violent dintre armata tot mai numeroasa de rebeli rosii si lumea stapanita de argintii.

Cu sange rosu, dar cu o putere mai periculoasa decat ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o arma pe care Curtea Regala incearca sa o controleze. Insa atunci cand scapa de Maven, printul si iubitul care a tradat-o, descopera ca nu e nici pe departe singura asa.
Misiunea ei este acum sa-i recruteze pe altii la fel ca ea, pentru ca impreuna sa lupte impotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.

Colivia Regelui de Victoria Aveyard

Acum fără puteri și bântuită de greșelile fatale, Mare Barrow e prizonieră. Trăiește la mila unui băiat pe care l-a iubit cândva, dar care i-a răspuns numai cu minciuni și trădări. Ajuns rege, Maven complică plasa de păianjen țesută de răposata lui mamă și încearcă să păstreze controlul asupra întregului regat. Roșiii continuă să recruteze și se pregătesc tot mai intens pentru războ. În mijlocul lor, Cal, prințul exilat, va face totul pentru a recupera tronul și inima lui Mare. Toată lumea pare la un pas să explodeze.

Cred că această serie a apărut acum câteva trilioane de ani, iar eu încă nu am apucat să o citesc.

Glumesc, desigur, însă nu m-am putut abține. Tentația de a folosi acest GIF era prea mare. 

Nu am auzit decât lucruri bune despre seria Regina Roșie, fapt care m-a determinat să o adaug pe TBR-ul lunii ăsteia. Am citit Cruel Crown anul trecut, un volum de povestiri scurte din universul cărții. 

Cu toate că nu am găsit ambele povestiri la fel de captivante, una dintre ele a fost de ajuns să mă convingă sa cumpăr seria imediat.

Am reușit de asemenea să evit spoilerele, ceea ce este un miracol.

Prima săptămână din luna februarie a zburat pe lângă mine și cu toate că nu știu cât de mult timp de citit voi putea strecura printre orele alocate învățatului, ar fi bine să mă apuc de treabă.

Manuscrisele Roșii ale Magiei de Cassandra Clare și Wesley Chu | Recenzie

Număr de pagini: 410

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2019

Limbă: Română

Rating: 4.5 / 5 steluțe

Atacuri demonice, petreceri extravagante și o doză ilegală de suspans alcătuiesc rețeta perfectă pentru o carte de succes.

Universul Vânătorilor de Umbre a acumulat multe ”cronici” de-a lungul anilor, unele scrise doar de Cassandra Clare, altele în colaborare cu alți autori, așa cum este și această carte.

Cassandra Clare este o maestră a cuvintelor. Cronicile Vânătorilor de Umbre sunt cărțile care m-au introdus în lumea lecturii cu ani în urmă, iar pentru acest lucru sunt recunoscătoare.
Trebuie să spun totuși că este prima dată când citesc o operă de-a lui Wesley Chu, astfel, stilul autorului îmi este încă străin.

Un roman din universul vânătorilor de umbre.

Tot ce voia Magnus Bane era o vacanță. O călătorie luxoasă prin Europa împreună cu Alec Lightwood, vânătorul de umbre care, contrar tuturor așteptărilor, este în sfârșit iubitul său. Nici nu dorește prea mult Înaltul Magician, bătrân de secole! Dar abia au ajuns la Paris, când o veche prietenă sosește cu vești despre un cult ce venerează demoni, numit Mâna Purpurie, și care urmărește să stârnească haos în lume. Un cult pe care se pare că însuși Magnus l-a creat cu mulți ani în urmă, în glumă.

Acum, Magnus și Alec trebuie să străbată Europa în căutarea Mâinii Purpurii și a conducătorului său necunoscut, înainte ca totul să fie distrus. Și, ca și cum n-ar fi suficient de rău că escapada lor romantică a fost întreruptă, demonii sunt acum pe urmele lor, iar îndrăgostiților le e tot mai greu să deosebească prietenii de dușmani. În vreme ce căutarea răspunsurilor devine tot mai dificilă pentru ei, Magnus și Alec trebuie să aibă încredere unul într-altul mai mult ca niciodată – chiar dacă asta înseamnă ca fiecare dintre ei să dezvăluie secrete adânc îngropate.

Okay, sincer acum, nu iau și demonii ăștia o pauză? 

Mă gândesc că poate dacă ar lucra și ei, să zicem, part time, poate nu ar mai fi atât de temperamentali și distrugători tot timpul.

O să las asta în cutia pentru sugestii.

Dacă ați fost alături de Cassie și de preaiubitele personaje ale seriei Instrumente Mortale în momentele fericite, emoționante sau pline de disperare, atunci numele Magnus Bane și Alec Lightwood vă sunt cu siguranță familiare.

Datorită excentricității sale și a întâmplărilor ieșite din normele cotidianului ce par să îl urmărească oriunde s-ar duce, Magnus Bane este unul dintre personajele mele preferate din toate timpurile.

Magnus este Înaltul Magician al Brooklynului și din toate cuvintele pe care le-aș putea folosi pentru a-l descrie, ”plictisitor” nu se numără printre ele.

Cartea începe cu oprirea din Paris a protagoniștilor, unde sunt întâmpinați de magiciana Tessa Gray.

Tessa! a spus din nou Magnus, uluit. Cât de neașteptată ești! Și neinvitată.

Tessa este un personaj foarte bine construit despre care puteți afla mai multe citind seria Dispozitive Infernale. Este o serie captivantă și este de departe preferata mea din toate scrierile Cassandrei Clare.

Planurile lui Magnus pentru vacanța romantică perfectă se năruie atunci când primește vestea anchetei deschise asupra unui cult demonic pe care este posibil să-l fi înființat chiar el.

”Magnus, lumea spune că tu ești fondatorul cultului și noul lider al Mâinii Purpurii.”

Magnus a simțit cum îl străbat fiori reci. Pe urmă a fost cuprins de indignare.

Însoțit de Alec și de o magiciană pe care a cunoscut-o în Piața Umbrelor, Magnus pornește în misiunea de anihilare a Mâinii Purpurii odată și pentru totdeauna. Pericolele par a-i pândi la fiecare colț, așteptând momentul oportun să se arate. Secretele joacă, de asemenea, un rol important în acest volum, testând încrederea și loialitatea pe care au fost puse bazele relației lor.

Primul volum al seriei Blesteme Străvechi a fost incredibil de captivant și plin de aventuri. De obicei, primele volume oferă o prezentare generală și o ușoară introducere în universul cărții, însă nu intră în acțiune pe cât mi-aș dori eu să o facă.
Manuscrisele Roșii ale Magiei a fost însă o surpriză plăcută.

Am îndrăgit foarte mult momentele de cuplu dintre Magnus și Alec, în special accentul pus de autoare asupra etapei de descoperire a plăcerilor partenerului în care se aflau cei doi.
Magnus este un romantic incurabil, astfel, cu toate că vacanța pe care o plănuiseră a fost compromisă, magicianul nu dă greș în încercările sale de a păstra romantismul viu pe durata călătoriei.

Finalul romanului a fost, așa cum îi stă în obicei Cassandrei Clare, pur și simplu malefic. Aștept cu nerăbdare apariția următoarelor volume ale acestei serii.

Cartea poate fi achiziționată aici.

Lectură plăcută!

Un lucru absolut remarcabil de Hank Green | Recenzie

Număr de pagini: 416

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2019 

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe

În epoca regimului absolutist impus de internet suntem sclavii rețelelor de socializare.

Într-o noapte, întorcându-se de la muncă, April May, o tânără de 23 de ani, descoperă, din întâmplare, o reprezentare de trei metri a unui robot îmbrăcat în armură de samurai pe care îl botează Carl. Numai că statui similare se pare că există peste tot în lume și întreaga omenire devine, peste noapte, de-a dreptul obsedată să înțeleagă cine sunt, de unde au apărut, cine le-a creat și, mai ales, cărui scop slujesc bizarele monumente care seamănă prea mult cu puternicii Transformeri ca să nu facă parte dintr-un plan. Iar April, ca descoperitoare a straniilor Carli, se vede aruncată chiar în mijlocul unei furtuni mediatice, care îi transformă viața, relațiile și felul de a fi.

Romanul de debut al lui Hank Green ne oferă o perspectivă inedită din viața unui vlogger: celebritatea, fanii, excesul de atenție. Cu toate acestea, autorul nu ezită să ne arate și o altă față a popularității: felul în care aceasta poate lua mințile oricui.

April duce o viață obișnuită până în momentul întâlnirii cu Carl. Tânăra filmează un interviu cu robotul apărut de nicăieri ajutată de prietenul său de încredere, Andy, iar într-o noapte, clipul devine viral. 

Ăă...e ciudat, dar, cică, videoclipul "nostru" a ajuns deja la un milion de vizualizări și a scos ceva bănuți. 

Lumea întreagă devine obsedată de Carl și originea sa necunoscută atunci când statui identice apar peste tot pe glob fără nicio explicație. Misterul imposibil de deslușit care învăluie roboții amplifică faima de care are parte protagonista. Dând de gustul euforiei induse de celebritate, April nu poate decât să își dorească mai mult.

Am simțit cum puterea pe care mi-o dădea întreaga situație se revărsa asupra mea. Fotografia de Sherman, încrederea în mine dată de aparițiile la posturile de televiziune care se transmiteau la nivel național, faptul că aveam habar de chestii pe care nu le mai știa nimeni altcineva... Toate erau precum bomboanele, dimineața de Crăciun și primul sărut la un loc. 

Divertismentul și pasiunea pentru artă care au stat în spatele videoclipului ce a dat startul nebuniei s-au transformat într-o goană nesfârșită după bani: " Iată încă un lucru pe care trebuie să-l știți despre succesul cucerit brusc: tu ai habar c-ai avut parte de el, ai văzut deja toate cifrele înșirate pe contractele pe care le semnezi, dar încă nu ai, de fapt, niciun ban!" 

Misterul roboților samurai se adâncește când toată lumea pare să aibă același vis bizar, noapte de noapte. Visul se dovedește a fi un mesaj criptat, iar descifrarea sa devine țelul întregii omeniri. Astfel, se creează forumuri unde cei care reușesc să deslușească codurile din Vis le pot împărtăși cu restul și se pot ține la curent cu noile descoperiri.

După părerea mea, această încercare obsesivă a oamenilor de a rezolva enigma lui Carl pune în evidență ambiția de care dă dovadă populația planetei noastre, o trăsătură demnă de admirat. Totuși, munca în echipă este partea mea preferată. Secvențele în care April vorbește despre rezultatele obținute datorită colaborării nu fac decât să arate potențialul nostru și cât de multe am putea realiza lucrând împreună.
Din nefericire, orgoliul și egoismul sunt cei mai mari dușmani ai omului.

Transformarea lui April pe parcursul romanului este uluitoare. De la fata simplă și aproape anti-tehnologie modernă, protagonista devine o persoană lacomă și superficială care supraviețuiește doar de pe urma like-urilor și retweet-rilor. Atenția publicului a devenit centrul universului său, pe când ea a devenit centrul universului tuturor.

Cliff-hanger-ul de la finalul cărții reprezintă prăpastia spre care ne-a împins autorul pe parcursul ultimelor capitole și în care ne-a lăsat să cădem, fără a-și șterge zâmbetul de pe chip. 

Sunt nerăbdătoare pentru apariția celui de-al doilea volum al acestei serii, deoarece Hank Green are foarte multe de explicat.

Puteți achiziționa cartea de aici.

Lectură plăcută!