A doua șansă de Christine Riccio | Recenzie

Număr de pagini: 496

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2019

Limbă: Română

Rating: 4.25 / 5 steluțe

Dacă ați avea șansa să vă rescrieți un capitol din viață după bunul plac, fără grija de a-i mulțumi pe alții, ați face-o?

Shane este convinsă ca și-a ratat experiența de facultate. Este studentă la medicină, ia examenele cu punctaj maxim și își face părinții fericiți – sună ideal, nu? Însă tânăra nu are prieteni, se întoarce acasă în fiecare weekend, iar despre dragoste nici nu se pune problema...

Ca să aibă parte de schimbarea pe care și-o dorește, Shane se înscrie într-un program de studiu în străinătate, la Londra, unde speră să își facă prieteni, să iasă la întâlniri și să trăiască aventuros!

Însă planul nu se potrivește cu realitatea! Cât de curând, fata se confruntă cu ce înseamnă să ieși din bula de confort, iar, când începe să aibă și îndoieli asupra deciziilor luate, noua viață se destramă.

Până la final, Shane se convinge că, dacă dă dovadă de curaj și de hotărâre, poate învinge orice obstacol. Și, cu puțin ajutor din partea destinului și cu un strop de magie, posibilitățile sunt infinite!

Trebuie să recunosc, ca viitoare studentă, că acest roman a picat la țanc.

Facultatea este un capitol foarte important în viața oricui, deoarece reprezintă decizia noastră finală legat de ceea ce vrem să facem cu viețile noastre.
Părinții mei nu mi-au impus niciodată să urmez o facultate sau o specializare aleasă de ei, iar pentru acest lucru le sunt recunoscătoare. Protagonista noastră pe de altă parte, nu a fost la fel de norocoasă.

O fire retrasă și dominată de anxietate, Shane Primaveri este o elevă model cu note perfecte care își face părinții fericiți studiind medicina, țelul fiind stabilitatea financiară și oportunitățile pe care le va avea urmând această carieră. Sună ca un plan perfect structurat și un viitor asigurat.

Dar fericirea lui Shane unde e?

” Nu știu ce să spun. Am crezut că nu mă deranjează. Asta o face pe mama să fie foarte fericită, dar eu sunt... nu știu... Am crezut că mă va face mai fericită. Dar am senzația că m-am pierdut pe mine într-o oarecare măsură. ”

Shane este prinsă într-o plasă țesută din gânduri care nu îi dau pace, parcă trăind pentru a-i mulțumi pe alții și uitând de propria persoană. Acest lucru se schimbă totuși atunci când tânăra se înscrie într-un program de studiu în străinătate pentru scriere creativă, mințindu-și părinții și falsificând chiar o broșură pentru facultate pentru a-i convinge să o lase să plece.

Odată ajunsă la Londra, protagonista este hotărâtă să transforme acest semestru în cea mai frumoasă experiență de facultate pe care o poate avea cineva.
Conturate de excursii spontane în toată Europa și presărate cu clipe romantice de o intensitate periculoasă, lunile petrecute de Shane în cadrul acestui program par a fi un vis devenit realitate.

Din păcate, după cum ne-au învățat mulți autori până acum, iar Christine Riccio nu este o excepție, momentele frumoase sunt efemere, iar realitatea cinică, astfel, bula plină de bucurie a lui Shane se sparge odată cu vizita neașteptată a părinților săi.

A doua șansă este o lectură ușoară cu care vă puteți delecta într-o după-amiază liniștită și care aduce în scenă una dintre cele mai obișnuite protagoniste despre care am citit de la o vreme încoace.
Shane este o iubitoare de lectură, în special Harry Potter, menționările acestei serii fiind nelipsite pe parcursul romanului.

” Harry Potter vindecă orice !”

Tânăra este de asemenea o scriitoare aspirantă, o doctorantă în stângăcie și o fană înrăită a trupei The Beatles.

Christine a reușit să creeze un personaj complex, a cărui evoluție pe parcursul romanului de la fata izolată la femeia independentă este chiar interesantă de urmărit.

Shane se îndrăgostește de Pilot, unul dintre colegii ei de locuință din Londra, fapt care o transformă într-o adolescentă condusă de emoții care spune doar lucruri greșite.
Recunosc, la început am fost oarecum sceptică privind planul romantic al poveștii, așteptându-mă la un clișeu în care cei doi se cunosc și își dau seama că le este sortit să fie împreună și aici se încheie povestea.

Ei bine, nu.

Povestea de dragoste dintre Shane și Pilot este imperfectă, plină de obstacole, perioade de negare, sentimente îngropate atât de adânc încât au fost uitate. Cu alte cuvinte, toate semnele indicau că nu le e sortit să fie împreună (în ciuda atracției dintre cei doi) și chiar mi-a plăcut acest aspect al poveștii, a fost ceva diferit.

A fost însă și un lucru care m-a împiedicat să acord cărții 5 steluțe, acela fiind descrierile lungi și obositoare ale locurilor pe care protagonista le-a vizitat. Pasajele conțin exagerat de multe detalii peste care autoarea ar fi putut să sară, dirijând atenția cititorului mai mult înspre interacțiunile dintre personaje.
De asemenea aș fi fost curioasă să citesc despre relația lui Shane cu părinții săi care părea a fi aproape ireparabilă, dar care a fost menționată la final a fi reparată și nimic mai mult.

Cred că această carte este numai bună pentru viitorii studenți și nu numai, reprezentând o broșură de sfaturi despre care consider că ne vor fi de folos la un moment dat în viață. Cartea poate fi achiziționată aici.

Lectură plăcută !

House of Salt and Sorrows by Erin A. Craig | Review

Paperback: 400

Publisher: Delacorte Press

Published: 2019

Language: English

Rating: 5 / 5 stars 

Any curse could be broken, if one only dared. That is what every fairy tale we've ever read taught us.

Were those stories, in fact, wrong? 

In a manor by the sea, twelve sisters are cursed.

Annaleigh lives a sheltered life at Highmoor, a manor by the sea, with her sisters, their father, and stepmother. Once they were twelve, but loneliness fills the grand halls now that four of the girls' lives have been cut short. Each death was more tragic than the last—the plague, a plummeting fall, a drowning, a slippery plunge—and there are whispers throughout the surrounding villages that the family is cursed by the gods.

Disturbed by a series of ghostly visions, Annaleigh becomes increasingly suspicious that the deaths were no accidents. Her sisters have been sneaking out every night to attend glittering balls, dancing until dawn in silk gowns and shimmering slippers, and Annaleigh isn't sure whether to try to stop them or to join their forbidden trysts. Because who—or what—are they really dancing with?

When Annaleigh's involvement with a mysterious stranger who has secrets of his own intensifies, it's a race to unravel the darkness that has fallen over her family—before it claims her next.

This book is a retelling of The Twelve Dancing Princesses and I am a big fan of retellings. 

Now I've read To Kill A Kingdom by Alexandra Christo last year and loved every single page of it. I thought that would forever be my favourite retelling out of all but it appears that another dark and twisted retelling later, I changed my mind. 

House of Salt and Sorrows is a very creepy and unsettling story about 12 sisters who keep on dying. The villagers are blaming a curse which may or may not be true, whispering and spreading rumors while the girls are trying to reassure one another.

"There's no curse." Lenore rushed to her side, snapping at me.

Annaleigh is one of the older sisters and she is very determined. Doubts start clouding her mind and questions are keeping her awake at night. 'What if's' become her companions throughout her daily activities until she finally decides that she must uncover the truth. Was it truly a curse - or was it, in fact, murder?

She seeks help with her investigation, but her sisters turn their backs on her, convinced it's just a phase of Annaleigh's grieving process.

She snorted. "There was no shadow. Eulalie wasn't pushed off the cliffs."

This didn't stop her though and truthfully, this wouldn't have stopped me either. I always thought that our intuition knows better than our conscious mind.

At the beginning of the story, the Thaumases are grieving. They have lost so many important members of their family and as is tradition, the mourning process lasts a year. After losing their mother and 4 of their sisters, the Thaumas girls felt trapped in a never ending circle of grief. When does it end?

"I'm tired of mourning."

"And I'm sure your sisters are tired of being dead, but that's how it is!"

Shortly after, they discover a hidden door that it is said to be one used by the gods while travelling in the mortal world. Eager to escape the monotony of their home island, the girls start attending balls, dancing the night away and losing themselves in the music guiding their every move.
Night after night, they come home with their shoes destroyed, which drives their father mad trying to find out why.

"It's maddening. I'm almost willing to offer up my estate to find out what's behind all this!"

What happens though, when the beautiful fantasy of pretty dresses and handsome partners turns out to be a living and breathing nightmare? Will Annaleigh be able to see the truth in time or would one little bargain with the devil doom them all?

A little bit of romance is also present in the story, but it was not great, at least in my opinion. It seemed rushed and honestly I didn't care about them as a couple. They were lacking the chemistry and it was easier to picture them as a team solving a mystery and nothing more.

There is one teeny tiny thing that I wish I could have found more of in this book, and that is a more detailed description of the characters. Like yeah, the main features were mentioned: eye color, hair color and skin tone, but that was about it and it wasn't for all of the main characters. In order to properly picture them in my mind, I personally, need more than that.

All in all, the book was really good and one of the best mysteries I've read so far. I like the ones that are able to keep me on my toes the entire time and this one did just that.

If you're a fan of fantasy and mystery, then I think you should definitely give this book a chance.

O zi de decembrie de Josie Silver | Recenzie

Număr de pagini: 421

Editură: Nemira

An de apariție: 2018

Limbă: Română

Rating: 4.75 / 5 steluțe

Voi ce ați face dacă prietena cea mai bună din tot universul v-ar face cunoștință cu noul ei iubit care se dovedește a fi crush-ul vostru pe care l-ați căutat neîncetat (și fără succes) timp de un an de zile?

Complicat? Cu siguranță! Dar Laurie James vă poate spune totul despre asta.

Un bărbat și o femeie. Zece ani. O iubire de neuitat.

Laurie e convinsă că dragostea la prima vedere e un mit. Dar, într-o zi de decembrie, printr-o ninsoare puternică, zărește din autobuz un bărbat și știe imediat că l-a găsit pe EL.
Convinsă că îi e sortit să-l revadă, își petrece un an de zile căutându-l prin toate cafenelele din Londra. Nu îl găsește, în schimb, îl reîntâlnește la o petrecere de Crăciun, când cea mai buna prietenă i-l prezintă ca pe noul ei iubit, Jack, bărbatul din stația de autobuz.

Am primit cartea în dar de la o prietenă dragă de Secret Santa, fapt care îi oferă o valoare sentimentală uriașă.

Romance nu se numără printre genurile pe care le citesc în mod regulat. Cu toate acestea, atunci când povestea este atât de adorabilă pe cât este O zi de Decembrie, este pur si simplu o crimă să nu o citești.

O să încep prin a spune că romance-ul din această carte este foarte lent. Cam 10 ani lent. Dar ăsta este de fapt farmecul cărții: anii plini până la refuz de întâmplări neașteptate care schimbă complet viețile protagoniștilor.

Laurie și Sarah sunt cele mai bune prietene și colege de apartament. Se completează una pe cealaltă ca Yin si Yang, se înțeleg una pe cealaltă și cel mai important, sunt în stare să facă orice una pentru cealaltă. Tocmai de aceea, când Laurie ajunge acasă în seara când l-a văzut pe băiatul din autobuz pentru prima dată, Sarah este determinată să o ajute să îl găsească.

El e? Clar, am o presimțire că ar fi băiatul din autobuz.

Un an și 365 de eșecuri mai târziu, Sarah radiază de fericire pentru că prietena ei cea mai bună îl va cunoaște în sfârșit pe noul ei iubit despre care Laurie declară ”Am auzit îndeajuns despre el încât să scriu o carte, totuși. Din păcate pentru el, știu deja că este foarte talentat în pat și că Sarah se așteaptă întru totul să-i facă copii și să-i fie nevastă.” 
Cea din urmă consideră fanteziile lui Sarah exagerate, însă eu cred că ea știe ce vrea de la viață, pe când Laurie încă visează la tipul din autobuz.

De acum înainte, dacă mă întreabă cineva dacă m-am îndrăgostit vreodată la prima vedere, am să-i răspund că da, m-am îndrăgostit un minut glorios, pe 21 decembrie 2008. 

Recunosc, mi-am făcut 100 de scenarii în cap pentru momentul întâlnirii lui Lu cu Jack, însă felul în care s-a desfășurat cu adevărat revederea nu a fost printre ele.
Am presupus că adevărul va ieși la iveală pe dată, dar autoarea a avut alte planuri. Jack a fost un gentleman și s-a prefăcut că nu o cunoaște pe Laurie, iar ea s-a străduit să pară încântată de cunoștință de dragul prietenei ei.

Sinceră să fiu, chiar eram curioasă să aflu ce ar fi făcut Sarah dacă ar fi aflat atunci. Dar nu. Sarah află adevărul ani mai târziu și se simte trădată de cea mai bună prietenă.

Cred că ceea ce îmi place cel mai mult la această carte este felul în care sunt scrise personejele. Fiecare este plin de defecte și condus de impulsuri. Și lăsând la o parte vălul de dramă care le învăluie fiecare mișcare pentru un deceniu, sunt foarte interesante de urmărit în acest răstimp.

Laurie își face câte o listă de priorități în fiecare an, însă rareori se ține de ea. Jack ne arată că nu se potrivește atât de bine în rolul băiatului de aur, așa cum îl vede Laurie, iar Sarah este o perfecționistă, axată pe evoluția constantă a carierei sale.

Romanul ne este prezentat în două perspective, cea a lui Laurie, urmată imediat de a lui Jack, lucru care ne ajută să-i înțelegem pe îndrăgostiți puțin mai bine.

Finalul cărții recreează scena care deschide povestea, asigurându-se totuși că, de această dată, lucrurile se întâmplă așa cum ar fi trebuit de la bun început.

Puteți achiziționa cartea aici.

Lectură plăcută!