Editură: Leda Edge
An de apariție: 2020
Limbă: Română
Rating: 3.75 / 5 steluțe
Micuțele Doamne este un roman clasic care prezintă viața domestică a unei familii din Massachusetts ce duce un trai modest. Menirea sa, după părerea mea, este de a aduce confort cititorului.
Micuțele doamne este povestea mereu seducătoare a patru surori din orășelul Concord, Massachusetts, Meg, Jo, Beth și Amy, care trec prin aventurile și greutățile epocii de după încheierea Războiului Civil din SUA.
Familia March și-a pierdut averea cu ani în urmă, tatăl fetelor a plecat la război, iar fiecare dintre fiice duce o luptă aprigă cu cel mai mare defect al său.
Cu toate acestea, speranța nu este pierdută, iar personajele noastre trec peste fiecare obstacol așa cum au făcut-o întreaga lor viață - împreună.
Meg este o persoană materialistă în ciuda bunătății la care aspiră zi de zi. La începutul romanului tânăra afirma:
Recunosc faptul că Meg a fost unul dintre personajele cu care m-am conectat cel mai greu. Am perceput-o ca pe o fată superficială încă din primele pagini și nu a fost ușor să îmi schimb părerea despre ea după aceea, chiar și atunci când maturizarea sa a devenit evidentă, iar tânăra a început să aprecieze trăsăturile morale mai mult decât banii:
Ultima, dar nu cea din urmă, este Amy, mezina familiei March care, după părerea mea, este cel mai complicat personaj al romanului și cea cu care mi-a fost imposibil să mă conectez.
Vanitatea și egoismul sunt trăsăturile definitorii ale fetiței și spre deosebire de surorile sale, Amy nu pare la fel de nerăbdătoare să schimbe acest lucru, rămânând indiferentă atunci când Meg o dojenește:
Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit citind acest roman a fost dorința puternică a fetelor de a fi bune. Repetându-și în gând cuvintele mamei lor ca pe o mantra, certându-se una pe cealaltă pentru mici scăpări de temperament și cel mai important, sprijinindu-se una pe cealaltă în momente dificile, surorile March s-au transformat treptat, sub ochii cititorului, în patru tinere doamne.
Lectură plăcută!
Micuțele Doamne este un roman clasic care prezintă viața domestică a unei familii din Massachusetts ce duce un trai modest. Menirea sa, după părerea mea, este de a aduce confort cititorului.
Micuțele doamne este povestea mereu seducătoare a patru surori din orășelul Concord, Massachusetts, Meg, Jo, Beth și Amy, care trec prin aventurile și greutățile epocii de după încheierea Războiului Civil din SUA.
Familia March și-a pierdut averea cu ani în urmă, tatăl fetelor a plecat la război, iar fiecare dintre fiice duce o luptă aprigă cu cel mai mare defect al său.
Cu toate acestea, speranța nu este pierdută, iar personajele noastre trec peste fiecare obstacol așa cum au făcut-o întreaga lor viață - împreună.
Meg este o persoană materialistă în ciuda bunătății la care aspiră zi de zi. La începutul romanului tânăra afirma:
”E îngrozitor să fii sărac!”Fata este însă conștientă de acest defect și încearcă din răsputeri să îl corecteze.
Recunosc faptul că Meg a fost unul dintre personajele cu care m-am conectat cel mai greu. Am perceput-o ca pe o fată superficială încă din primele pagini și nu a fost ușor să îmi schimb părerea despre ea după aceea, chiar și atunci când maturizarea sa a devenit evidentă, iar tânăra a început să aprecieze trăsăturile morale mai mult decât banii:
”Nu mă tem să fiu săracă, pentru că am fost fericită până acum și știu că voi fi și de acum încolo, pentru că el mă iubește.”Jo March este fata libertină sau ”băiețelul familiei”. Pe când Meg este nerăbdătoare să fie considerată o tânără doamnă, sora ei refuză cu desăvârșire ideea maturizării, considerând că nimic nu este o pedeapsă mai mare decât aceea de a fi o domnișoară:
”Urăsc să mă gândesc că trebuie să fiu mare și să fiu domnișoara March și să port rochii lungi și să fiu dichisită ca un vas de porțelan.”Beth este unul dintre personajele mele preferate. Este imposibil de timidă și dacă ar putea, sunt convinsă că s-ar abandona într-o lume a muzicii. Fetița are o inimă mare și multă iubire de oferit, lucru care o transformă în preferata familiei:
”Tu ești o scumpete și nimic altceva.”Nici eu n-aș fi putut-o spune mai bine.
Ultima, dar nu cea din urmă, este Amy, mezina familiei March care, după părerea mea, este cel mai complicat personaj al romanului și cea cu care mi-a fost imposibil să mă conectez.
Vanitatea și egoismul sunt trăsăturile definitorii ale fetiței și spre deosebire de surorile sale, Amy nu pare la fel de nerăbdătoare să schimbe acest lucru, rămânând indiferentă atunci când Meg o dojenește:
”Acum ești simpatică, dar, dacă nu ai grijă, o să ajungi o adevărată mironosiță.”Aș minți să spun că Amy nu se schimbă deloc până la final, însă cred că este una dintre cele mai dificile schimbări de pe parcursul romanului, trăsăturile nedemne de o domnișoară ieșind adesea la suprafață pentru a-i pune bețe în roate.
Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit citind acest roman a fost dorința puternică a fetelor de a fi bune. Repetându-și în gând cuvintele mamei lor ca pe o mantra, certându-se una pe cealaltă pentru mici scăpări de temperament și cel mai important, sprijinindu-se una pe cealaltă în momente dificile, surorile March s-au transformat treptat, sub ochii cititorului, în patru tinere doamne.
”Meg, draga mea, fii prudentă, ai grijă de surorile tale. (...) Jo, fii răbdătoare și să nu faci lucruri necugetate. (...) Beth, consolează-te cu muzica ta și fă-ți micile tale treburi gospodărești, iar tu, Amy, ajută-le cât poți, fii ascultătoare și stai cuminte acasă.”Sunt de părere că această carte este perfectă pentru această perioadă, când foarte multă lume duce o luptă interioară cu anxietatea. Atmosfera calmă și constantă a cărții oferă lectorului o stare de liniște sufletească neprețuită.
Lectură plăcută!
