Orice blestem poate fi rupt, cu destulă îndrăzneală. Aceasta este una dintre numeroasele lecții pe care le-am învățat din basme. Este oare posibil ca toate acele povești să se fi înșelat?
Casa de Sare și Amărăciuni este un roman înfiorător și tulburător care urmărește povestea lui Annaleigh și a familiei sale despre care se zvonește că este atinsă de un blestem teribil: una câte una, fetele încep să moară în accidente suspecte.
Sunt oare simple coincidențe sau este ceva mai mult la mijloc?
Cu intenția de a evada din conacul încărcat cu amintiri dureroase, fetele se strecoară noaptea pentru a participa la baluri grandioase și a dansa cu pețitori chipeși. Annaleigh este însă nesigură dacă este o decizie înțeleaptă să cadă pradă ispitei. Până la urmă, cu cine - sau cu ce - dansează ele de fapt?
Romanul este o repovestire a Celor Douăsprezece Prințese Dansatoare, iar repovestirile se numără printre preferatele mele.
Anul trecut am citit To Kill A Kingdom de Alexandra Christo și am iubit acea carte. Eram convinsă că nicio altă carte de acest gen nu îmi va plăcea atât de mult, dar se pare că o poveste întunecată mai târziu, mi-am schimbat părerea.
Annaleigh este una dintre surorile mai mari și este foarte determinată să afle adevărul. Îndoieli încep să îi întunece mintea și întrebări fără răspuns îi alungă somnul. „Și dacă totuși” îi devin cei mai buni prieteni până când decide să pună piciorul în prag și să investigheze accidentele dintr-un alt unghi: sunt într-adevăr accidente, un blestem tragic aruncat asupra lor, sau este, de fapt, crimă?
Cere ajutorul surorilor sale, însă acestea îi întorc spatele, convinse că dorința de a găsi un vinovat este doar o fază din doliul tinerei.
Acest lucru nu a oprit-o totuși și sinceră să fiu, nu m-ar fi oprit nici pe mine, dacă aș fi fost în locul ei. Sunt de părere că intuiția noastră știe întotdeauna mai bine decât mintea.
La începutul romanului, familia Thaumas este în doliu. Au pierdut foarte multe persoane importante și după cum este tradiția, doliul durează un an de zile. Mai întâi mama lor, apoi 4 surori, iar fetele Thaumas se simt prinse într-un carusel al pierderii. Când se va termina?
La scurt timp după decesul celei de a patra fete, Annaleigh gasește, împreună cu surorile sale, o ușă ascunsă despre care se spune că este folosită de zeii care doresc să călătorească în lumea muritorilor. Nerăbdătoare să evadeze din monotonia insulei, acestea se pierd în muzica ce le ghidează fiecare mișcare, întorcându-se acasă după fiecare noapte de dans cu pantofii distruși, lucru care îl înnebunește pe tatăl lor în încercarea de a-și da seama care este cauza.
Ce se înâmplă totuși, atunci când frumoasa fantezie încărcată cu rochii colorate și parteneri chipeși se transformă într-un coșmar? O să vadă Annaleigh adevărul la timp, sau un pact cu diavolul făcut în taină va fi sfârșitul lor?
Cartea are și puțin romance, însă nu este prea reușit, după părerea mea. Este cam grăbit și sinceră să fiu, nu prea mi-a păsat ce se întâmplă cu personajele pe plan romantic. Mi s-a părut că le lipsește chimia, potrivindu-se mai bine ca parteneri de investigație decât ca și cuplu.
Există și un lucru pe care mi-aș fi dorit să îl zăresc mai mult în roman, acela fiind o descriere mai amplă a personajelor. Avem câteva elemente descriptive: culoarea ochilor, a părului și culoarea pielii, însă sunt destul de vagi și nu sunt menționate pentru toate personajele. Eu una am nevoie de mai multe detalii pentru a putea să îmi formez în minte imaginea personajului.
În final pot doar să spun că această carte este foarte bună, unul dintre cele mai bune mistere pe care le-am citit până acum. Ador cărțile care mă țin cu sufletul la gură, iar aceasta a avut doza perfectă de supans, aromată cu fiori de care nu veți scăpa până la final.