Număr de pagini: 576
Editură: Nemira
An de apariție: 2020
Limbă: Română
Rating: 5 / 5 steluțe
Când puterea amenință să te consume, ce alegi? Calea cea dreaptă, sau calea mai ușoară?
Acesta este testul la care sunt supuse cele două regine, pentru a arăta lumii cine sunt: să lupte, sau să se lase consumate de furtuna Empiriumului care sălășluiește înăuntrul fiecăreia.
Nu am mai acordat de multă vreme 5 steluțe unui autor nou pentru mine, însă Claire Legrand le merită pe toate.
Cele două regine este fantasy-ul de care nu știam că am nevoie și pe care mă bucur nespus că l-am citit. Povestea m-a captivat încă de la primul capitol și nu am mai putut să las cartea din mână până nu am primit toate răspunsurile pe care le căutam.
Pe parcursul cărții le urmărim pe Rielle Dardenne și pe Eliana Ferracora, două tinere despărțite de un mileniu, dar împărtășind aceeași dorință arzătoare de a-i salva pe cei dragi lor cu orice preț. Înăuntrul fiecăreia se ascunde o magie antică și neîmblânzită și, conform profeției, magia are puterea de a salva sau de a distruge lumea.
O Regina de Soare și una de Sânge.
Prosperitate și pieire.
Fiecare capitol este narat din perspectiva unei fete, împletind astfel cele două fire narative într-o poveste de neuitat.
Acest stil nu este tocmai preferatul meu, deoarece necesită întreruperea unei perspective și trecerea imediată la cealaltă, astfel întrerupând acțiunea într-un punct culminant, însă cred că fără el, cartea nu ar fi fost la fel și nu m-ar mai fi ținut cu sufletul la gură cu fiecare pagină citită.
Am admirat voința de fier a fiecărei regine, modul în care niciuna nu s-a lăsat descumpănită de profeția care le atârna deasupra capului ca o sabie a lui Damocles și, probabil cel mai mult, am admirat dorința de supraviețuire care a rămas intactă de la început și până la sfârșit:
„Nu voi fi consumată.”
Un lucru interesant la această carte este constanta schimbare a compasului moral, un aspect pe care îl putem observa la ambele fete. Rielle are o inimă bună, dar puterea în continuă creștere și care a fost suprimată timp de 13 ani o arată deseori în ipostaze de lăcomie și lipsă de control:
„Și totuși, ea nu se mișca. Plămânii îi ardeau, mâna albă care ținea lațul tremura și fire aurii îi pluteau în jurul privirii.
Omoară-l, îi striga inima.
Omoară-l, îi urla sângele fierbinte.”
Eliana însă este la polul opus. Când facem cunoștință cu ea, aceasta nu este decât un vânător de recompense, un asasin detașat de orice ține de victimele sale. Dar schimbarea care se petrece în inima ei este vizibilă de la capitol la capitol, pornind de la:
„La revedere, Lupule. Fie ca moartea să te găsească în cel mai mare moment de bucurie!”
Și ajungând la:
„Îmi pare rău că ești rănit.”
Nu cred că aș putea alege o preferată între cele două regine. Ambele sunt personaje complexe, în continuă schimbare, ale căror misiuni nu au ajuns încă la final. Sunt nerăbdătoare să le reîntâlnesc și să descopăr ce ne-a mai pregătit autoarea în volumele următoare.
Cele două regine este un superb început de serie, sper ca fiecare carte să fie la fel de bună!
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Nemira, link aici.
Lectură plăcută!
