Număr de pagini: 304
„(...) știa cu tărie că vrea să facă din viața ei ceva special.”
Cu alte cuvinte, Noemí vrea să fie mai mult decât un bibelou al societății, în ciuda așteptărilor mamei sale, lucru pentru care o admir. În 1950 nu era ușor pentru femei să își dorească mai mult.
„Fetelor le era hărăzit un alt parcurs, mai simplu, de la debutantă în societate la soție.”
După primirea unei tulburătoare scrisori de la verișoara ei, în care aceasta susține că noul ei soț o otrăvește, protagonista este trimisă pentru a investiga situația și a afla adevărul.
La Locul Înalt ne sunt introduse și celelalte personaje pe care personal, le-aș arunca repetat în multiple mormane de ciuperci.
Familia Doyle este o familie anormală, lucru pe care îl putem observa din primul moment. Lipsa de afecțiune dintre membri, lipsa de comunicare, obiceiul problematic de a se căsători în familie, între veri primari...clanul Doyle este, fără doar și poate, unul dintre elementele de groază ale poveștii. Mie una, mi-a dat fiori.
Iar descrierea conacului nu este mai prejos, o casă care deși este locuită, a căzut pradă paraginii și mucegaiului, iar cel din urmă este menționat de nenumărate ori pe parcursul poveștii. Și ca o persoană care are dezinfectantul la îndemână întotdeauna, trebuie să recunosc, descrierea constantă a fungilor nu este preferata mea.
Cu toate acestea, exceptând mai sus menționatele aspecte cu care eu, personal, nu am rezonat, povestea este foarte captivantă și m-a ținut în suspans la fiecare pagină, abia reușind să las cartea din mână. Ceea ce a început ca o lectură ușoară, s-a transformat rapid într-o situație complexă și, la prima vedere, fără ieșire.
Noemí s-a trezit prinsă în pânza veche a unui păianjen lacom și drept să spun, am creat zeci de scenarii în minte pornind din acest punct, care mai de care mai fantezist. Dar oricât mi-ar plăcea să-mi folosesc imaginația, niciunul din scenarii nu se compară cu finalul scris de autoare, final la care încă mă gândesc, aproape o săptămână după ce am terminat cartea.
Mexican Gothic este, după părerea mea, lectura ideală pentru luna octombrie, în ton cu atmosfera de Halloween. O casă bântuită, coșmaruri, un cimitir în grădină și ceața care să te deruteze la fiecare pas.
Și cu toate că nu este exagerat de înfiorătoare, nu este o lectură la care m-aș aventura noaptea.
Îmi place stilul autoarei în această carte și sunt curioasă acum să citesc mai multe dintre lucrările sale. Poate voi reveni cândva cu o altă recenzie pentru Silvia Moreno - Garcia. Rămâne de văzut.
Până atunci, recomand Mexican Gothic în special fanilor thriller, horror și celor care doresc să intre în spiritul Halloween-ului de acum.
Cartea poate fi achiziționată pe site-ul editurii Nemira, link aici.
Lectură plăcută!
