luni, 31 ianuarie 2022

Educație Fatală de Naomi Novik | Recenzie

Număr de pagini: 376

Editură: Nemira

An de apariție: 2021

Limbă: Română

Rating: 4,5 / 5 steluțe

Educație Fatală de Naomi Novik este una dintre cărțile pe care le-am așteptat cu nerăbdare în anul 2021.

Aici avem parte de magie, pericol, adrenalină și o școală cum nu ați mai întâlnit până acum. Așa că pregătiți-vă pașaportul, biletul de avion și foaia matricolă, următoarea noastră destinație este Școala Solomonarilor.

Cartea o are în prim plan pe Galadriel „El” Higgins, o vrăjitoare neobișnuit de puternică, capabilă să înfrunte orice pericol. Este, de asemenea, candidata ideală pentru a deveni o răuvrăjitoare, însă compasul ei moral este în locul potrivit. Pentru moment, cel puțin.

Sinceră să fiu, cred că este prima dată când întâlnesc o astfel de situație într-o carte fantasy: un potențial personaj negativ care dispune atât de putere, cât și de oportunitate și motiv, însă refuză să le facă rău celor din jur.

„Probabil că aș fi putut (...) să extrag mana de la toți prietenii lui din enclavă. Aș fi putut să-i secătuiesc pe toți. (...) Eu însă l-am ignorat (...) încercând să nu izbucnesc în plâns.”

 Cred că după această dezvăluire am început să o plac pe Galadriel. Până atunci, nu pot spune ca o aveam la inimă.

Okay, poate că nici acum nu este preferata mea, însă uneori e nevoie de timp să te atașezi de un personaj.

Huh, acum că mă gândesc totuși, Naomi Novik aproape că ne-a dat o serie de cărți unde personajul negativ ar fi și principal...nu pot nega că ideea aceasta sună foarte tentant, în special dacă personajul în cauză se dovedește a fi unul foarte simpatic, de care ajungem să ne atașăm pentru că este scris prea bine pentru a fi rău și nu este vina sa că este rău de la bun început...

*ahem* Darkling, Sebastian Morgenstern *ahem*

Okay, o carte din perspectiva lui Darkling ar fi una pe care aș cumpăra-o în secunda în care ar ajunge pe rafturi 😇🤭

Okay, okay, mă opresc 😇 dar poate într-o zi va fi să fie, cine știe 🤭

Înainte să intru în mai multe detalii, trebuie să spun un lucru. Educație Fatală s-a simțit ca o versiune mai dark pentru Harry Potter, dacă Hogwarts ar fi fost mortal, nu ar fi existat profesori, iar Harry ar fi fost plasat în Slytherin și ar fi fost un strateg mai bun decât s-a dovedit a fi.

Saau, același scenariu, însă cu Slytherin Hermione ca protagonistă.

Acestea fiind spuse, să ne întoarcem la carte 🙈

Galadriel ascunde o putere deosebită, hotărând să nu își dezvăluie însă potențialul până la momentul potrivit - absolvirea.
Totuși, mai are de așteptat un an până atunci. Și după cum bine știm cu toții, foarte multe se pot întâmpla într-un an.

Și, desigur, acum s-a infiltrat și Orion Lake în peisaj, eroul școlii și persoana pe care El o displace, probabil, cel mai mult.

Nu știu de voi, dar mie-mi sună a enemies to lovers 😌 *wink wink nudge nudge*

Școala Solomonarilor este un loc aparte...dar nu întotdeauna într-un sens pozitiv. Pe când Hogwarts este unul dintre cele mai sigure locuri din lume pentru tinerii vrăjitori, un loc unde aceștia se pot forma și unde pot învăța să își folosească puterile, Școala Solomonarilor este un loc extrem de periculos, construit în vid pe baza magiei. Oh, am menționat cumva și capcanele care apar și dispar de bună voie?

Construcția în sine este descrisă într-un fel care induce cititorului senzația că are o conștiintă proprie, lăsată în urmă de fondatori și că acționează după bunul plac.

Mi-a adus aminte vag de conacul despre care am citit în Mexican Gothic.

Acum, pe lângă școală, avem și creaturile înfometate care râvnesc după mana, puterea vrăjitorilor, și care se ascund în orice cotlon găsesc, pregătite de vânătoare.

Trebuie să recunosc, toate luptele, capcanele și atacurile nu au făcut decât să pompeze și mai multă adrenalină și să mă țină în priză până la final. 5 din 5 steluțe acestei experiențe, pentru că rareori găsești așa carte bună.

Primul volum al seriei este pur și simplu wow. Mă așteptam la foarte multă introducere fără sfârșit timp de 400 de pagini pentru a putea explica universul și sistemul magic în detaliu, dar nu a fost cazul. Naomi Novik știe ce face.

Educație Fatală este o poveste extraordinară și deschide o serie cu mult potențial să ajungă pe lista preferatelor. Acțiunea este fantastică, abia dacă mi-a alocat momente de respiro ici-colo, personajele sunt foarte bine construite și am ajuns chiar să mă atașez de câteva.
Galadriel însă, pe ea o mai țin în perioada de probă pentru moment.

Cred că elementul meu preferat din carte este școala și modul în care operează. Această școală este probabil una dintre puținele, dacă nu singura din cărțile cu tema academia, light sau dark, care, poate involuntar, îi învață pe tinerii studenți să supraviețuiască în lumea de afară.

Mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut povestea, mi-a plăcut tot. Acum aștept cu nerăbdare cel de-al doilea volum. Cine știe, poate va fi chiar și mai bun decât primul.

Recomand cu drag Educație Fatală iubitorilor genului fantasy și în special dark academia. Cartea poate fi achiziționată pe site-ul editurii Nemira, link aici.

Lectură plăcută!

joi, 6 ianuarie 2022

Jack Spintecătorul și Crimele din Whitechapel de Kerri Maniscalco | Recenzie

Număr de pagini: 366

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2018

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe

Corsete, crinoline și ceaiuri dansante...am uitat oare ceva?

Oh, desigur, un notoriu criminal în serie.

Jack Spintecătorul și Crimele din Whitechapel. Atât a fost nevoie să aud pentru a mă decide să încep seria. Dar hai să deschidem cu un background story.

Jack a fost un criminal în serie care a terorizat Londra în toamna anului 1888 și care a dispărut înainte să înceapă iarna, astfel rămânând neidentificat. A rămas în istorie drept unul dintre cele mai cunoscute cazuri nerezolvate, oamenii speculând și în prezent atât identitatea lui Jack, cât și detalii despre viața sa și motivele pe care le-a avut pentru a comite crimele.

Ce mi-a atras atenția legat de această carte a fost genul mystery. Înainte să am o idee clară legată de genuri, autori și ce fel de cărți îmi plac cel mai mult, Agatha Christie și misterele sale se numărau printre preferate. Acest roman s-a simțit, oarecum, ca o scurtă călătorie în timp.

De data aceasta totuși, mă pot lăuda că am descoperit criminalul înaintea protagonistei.

Povestea o urmărește pe Audrey-Rose Wadsworth, o tânără de familie bună, a cărei ambiție este să devină medic legist. La acea vreme și în special venind din partea unei femei, o asemenea ambiție nu era văzută cu ochi buni, prin urmare tânăra este nevoită să participe la lecții pe ascuns, devenind ucenica unchiului ei.

Doctorul Wadsworth însă are mai mult de un singur ucenic, iar șarmantul domn Thomas Cresswell ne este introdus chiar în primele pagini.

Primul meu gând a fost: un love interest atât de curand? Miroase a clișeu...

Dar oh, cât de departe am fost de adevăr.

La început, Thomas nu se comportă ca un love interest. El este un personaj rece și închis în sine, ascunzând fiecare emoție care îl străbate. Audrey-Rose pe de altă parte este impulsivă, determinată și incapabilă să stea departe de riscuri.

Nici nu știu de unde să încep în a descrie distracția pe care o aduc cei doi când sunt împreună. Încăpățânarea este o trăsătură pe care o au în comun și care face ca fiecare discuție pe care o poartă să devină o competiție, amândoi dornici să arate că celălalt greșește.

Trebuie să spun că odată ce aceste „competiții” au început, a devenit din ce în ce mai greu să las cartea din mână.

„Intelectul ei, deși nu este nici pe departe la fel de vast ca al meu, s-ar putea dovedi de ajutor.”

 Un alt lucru pe care l-am apreciat citind această carte este nota feministă pe care o adoptă. Audrey-Rose nu este femeia tipică anilor 1800. Ea râvnește să își arate valoarea și să își câștige independența. Pe lângă acest impuls însă, tânăra este copleșită și de frica unei posibile căsătorii și de ideea de a deveni doar un accesoriu pentru viitorul ei soț.

În acest punct, un alt personaj înțelept își face intrarea: Liza

„Poartă-ți atuurile de parcă ar fi un cuțit, scumpa mea verișoară! Niciun bărbat nu a inventat vreun corset pentru mințile noastre. Lasă-i să creadă că stăpânesc lumea. Nu uita nicicând că pe tron stă o regină.”

 Sunt de părere că pentru o carte a cărei acțiune se petrece în secolul al XIX-lea, subiectul este atât de actualitate, cât și controversat, însă este o schimbare foarte bine venită. De data aceasta, romance-ul nu este punctul central.

Cred că anumite subiecte discutate în roman vor rămâne cu mine o perioadă îndelungată, dar nu pot spune că mă deranjează. Cel mai important dintre ele are și cea mai puternică învățătură:

Ca femeie, este important să fii tu insăți întotdeauna. Nu lăsa pe nimeni să îți impună ce să faci sau să îți modeleze viitorul. Acea pânză este doar a ta să o pictezi după bunul plac.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Corint, link aici.

Lectură plăcută!