Hotelul Portofino de J.P. O'Connell | Recenzie

Număr de pagini: 464

Editură: Nemira

An de apariție: 2023

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe

Cred că m-am îndrăgostit de un loc pe care nu l-am vizitat niciodată.

Nu mi-am făcut planuri de vacanță vara aceasta, însă cei din echipa Nemira m-au încurajat să mă gândesc de două ori înainte de o decizie finală.
Ba chiar au propus și destinația ideală - Hotelul Portofino, anul 1926.

De când mă știu am fost pasionată de trecut - de oameni, modă și locuri care, cu timpul, au dispărut. Este fascinant să citesc despre toate aceste lucruri și să le compar cu prezentul, să observ evoluția sau, uneori, stagnarea.

Hotelul Portofino de J.P. O'Connell ne prezintă un tablou pictat pe Riviera italiană în anii '20, aducând în atenția privitorului un grup pestriț de personaje care nu permit niciun moment de plictiseală.

În centrul acestui grup o avem pe Arabella 'Bella' Ainsworth, o femeie cu o viziune. 
După tragediile aduse de Primul Război Mondial, Bella a hotărât că atât ea, cât și restul familiei sale au nevoie de un nou început - și ce loc ar fi mai potrivit decât Italia?

Din momentul în care ne-a fost introdusă în primele pagini ale romanului, Bella mi-a lăsat impresia unei femei independente, trecută prin viață și, cel mai important - o femeie modernă. Cea din urmă este, după părerea mea, cea mai importantă trăsătură a protagonistei.

Începutul secolului XX a reprezentat o perioadă de tranziție, bântuită de incertitudine. Mii de familii au fost destrămate în urma Războiului, forțând astfel dinamica de până atunci să se schimbe - în lipsa soților/taților care să asigure mâncare și un acoperiș deasupra capului, soțiile și mamele au fost nevoite să preia acest rol.

Astfel, nu putem spune că independența Bellei este tocmai o surpriză pentru aceste vremuri.

Dar dacă v-aș dezvălui un mic secret? 👀

Doamna Ainsworth este mândra proprietară a Hotelului Portofino, nu doar o simplă angajată.

Așa este, ați citit corect. Bella deține și conduce această afacere, nu soțul ei.

Girl power at its finest 🤭

Okay, întorcându-ne la oile noastre 😅 Acum 100 de ani era aproape imposibil pentru o femeie să dețină o proprietate în numele ei și cu atât mai puțin să o și administreze - femeile cărora li s-a alocat putere erau un concept mult prea nou și aspru judecat.

Dar Italia nu este Anglia, iar Bella a preluat condeiul cu intenția de a-și rescrie povestea - și de a o face mai bună.

La Hotelul Portofino, camerele sunt ocupate de oaspeți veniți din toate colțurile lumii - mai sus menționatul grup pestriț de personaje. 
Fiecare are o istorie, un detaliu pe care poate că l-a omis de dragul misterului. Aici, fiecare poate fi cine își dorește, pentru o perioadă scurtă de timp.

Cu toții însă au secrete - și nu pot spune decât că m-am simțit ca într-un roman de-al Agathei Christie punând cap la cap informațiile aflate în acest mozaic de perspective. 
Mi-a plăcut ritmul antrenant al narațiunii și iscusința cu care O'Connell ne lăsa în suspans la momentul potrivit - nici prea devreme încât să ne pierdem răbdarea, însă nici prea tarziu, încât să ne plictisim.

M-am atașat de câteva dintre personaje și mi-a părut rău să aud că pleacă, dar sper că vor face măcar o apariție episodică în următorul volum. Mai ales Contele Albani.

Și dacă tot suntem la capitolul asocieri, un serial mi-a rămas constant în minte pe tot parcursul romanului - Downton Abbey.
Asemănarea este anunțată încă de pe copertă, însă am încercat să nu mă las influențată și să mă conving singură dacă este adevărat.

Ei bine, este foarte adevărat. M-am gândit de atât de multe ori la el, încât am decis să revăd serialul cândva, vara aceasta.

Mai țineți minte când am spus că suntem în Italia, nu Anglia? Well, aici se complică puțin lucrurile.

Italia anilor '20 era dominată de regimul politic impus de Benito Mussolini. Era o constantă luptă între vechiul regim și fascism, iar autorul nu a dat uitării acest lucru.

Fiecare aventură prin care trec personajele este umbrită sau direct afectată de situația politică a țării - fie că este vorba despre o livrare de merinde, sau de un teanc de broșuri ilegale ascunse sub patul unei Lady.

Mai multe totuși nu voi spune, vă las pe voi să aflați 😌

Sunt atât de multe de descoperit în această carte, încât nu aș ști de unde să încep în a v-o recomanda. Mi-a plăcut la nebunie, abia am putut să o las din mână - și asta spune multe, pentru că numai ce am ieșit din sesiune - și ard de nerăbdare să citesc următorul volum.
Sper să îi acordați și voi o șansă - până la urmă, cui îi strică o vacanță în Italia pentru câteva zile? 🤭

Cartea poate fi achiziționată pe site-ul editurii Nemira, link aici.

Lectură plăcută!

I Kissed Shara Wheeler by Casey McQuiston | Review

Hardcover: 356

Publisher: St. Martin's Press

Published: 2022

Language: English

Rating: 5 / 5 stars

I have a lot of thoughts and opinions after finishing this book and the bit I find most amusing is that quite a few of those contradict each other.

But books are complex, just like our brains, so it's very understandable I think, to have opinions that sometimes clash.

Now I don't want to write a prologue to this review, so without further ado, let's get into it 😌

I believe Casey is a hit or miss kind of author. Or at least that's how it is for me. So far I enjoyed every single one of their books that I have read, so fingers crossed the streak keeps up because I am very excited for One Last Stop. 

Now, to be completely honest, I bought this book mainly for the cover. But let's be real, this cover is so gorgeous and aesthetic and the pink and green combination? 

Heaven. Pretty covers are a general weakness 🤤

And on the same topic, I have a question. How is it that the most beautiful covers often hide the best stories and yet we always think the opposite?
I had no expectations going into this and yet I couldn't help but fall in love with it, a little bit more with each and every page.

The very artistic way in which mystery takes the spotlight in the beginning, the curtain of lies, the stage made out of pure spite and the sweet melody sang by love and friendship - this is how I can best describe this beautiful story. It is a performance, one where actors are not needed.

So this story follows Chloe Green - she's confident, she's very smart, she's an overachiever and she is fiercely protective of the people she loves. All great qualities, but that didn't stop me from disliking her completely.
She may be the main character, but she's a very shitty one.

The book opens with a memorable scene: Chloe sneaking into the Wheeler's home after her rival takes off into the night, leaving her with nothing but the memory of a hurried kiss.

And this is the moment we are introduced to Shara Wheeler, the rival I just mentioned.

Shara is the most popular girl in school and the literal poster girl for everything good and holy. 

And I mean that quite literally.

The small town of False Beach is a tight-knit community of very religious people.
I find it rather beautiful, the way they find church and God to be somewhere they truly belong. Everyone deserves to find a place or a person to call home.

This book's focus, I dare say, is not on the rewarding part of a religious upbringing, however. Throughout most of it, I felt like some characters were written in a way that highlighted a lot of religious trauma.
And not to mention that Principal Wheeler's behaviour in itself is enough to cause said trauma. But I got the chance to have my 'I knew it' moment when his hypocrisy was revealed. God, that was rewarding.

But I digress.

Another reason why I mentioned the religious aspect - it also serves as a very formative experience in this book - good but also bad. 95% of Casey's characters are queer and can't be true to themselves when surrounded by people who would cast them out and call them sinners just because of who they are or who they love. 
So they grow up afraid - like Georgia, confused - like Smith, or they grow up to be skilled liars and hide behind pretty masks - like Shara. 

A little game of masquerade, if you will.

Out of the many tropes that we can identify in the book, my favourite representation wise has to be academic rivals. It is true that at times rivalry has a tendency to lean towards obsession - especially in Chloe's case - but the author somehow made it all work out flawlessly with the plot and the end result and if I could, I would request a round of applause for them.

In a way, this book reminded me of Pretty Little Liars. Shara was just like Alison - pulled off a disappearing act, had a master plan unfolding and everyone running around looking for them like headless chicken.

And just like the show, the mystery that stands at the core of the story made this book a 10/10 read. I couldn't get enough and I couldn't put it down, be it at home or in class. It will always be on my top 10 list and in the first 5 I will forever be recommending. 

If anything I said so far has caught your eye, then I suggest you give this book a try. And if you're a fan of the previously mentioned show, then definitely check this book out, because it is so worth it!

And one last thing before I go - if you do decide to give this book a chance, don't judge Shara too harshly in the beginning - villains are made, not born.