luni, 12 mai 2025

Ziua în care ai murit de Theodora Savuli | Recenzie

Număr de pagini: 296

Editură: Siono

An de apariție: 2022

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe

Rareori găsesc o serie pentru care simt că o singură recenzie nu este de ajuns, dar când vine vorba de cărțile Theodorei, nimic nu este imposibil.

Ziua în care ai murit este continuarea mult indrăgitului roman Blocată între cadavre, dar și o nouă fâșie de suflet pe care autoarea a ales să o împartă cu noi. 

Trebuie să recunosc, nu m-am așteptat la o asemenea întorsătură de situație. Dacă primul volum a fost dinamic și plin de twist-uri, acesta este calmul de după furtună. Poate chiar prea calm...🤔

Deja îmi pregătesc agenda cu teorii pentru volumul 3 🤭

De această dată îl urmărim pe Alex, fratele mai mic al Biei și victima unei tragedii care i-a schimbat viața și l-a modelat în bărbatul care este acum. 

I-a făcut zile fripte surorii lui, dar a văzut-o ca pe un model. A respectat-o, dar urăște ceea ce a făcut. Își dorește curajul ei, deoarece trăiește în umbra acțiunilor trecute.

Alex este o contradicție umblătoare, dar sunt de părere că fiecare dintre noi am fi, în locul lui. O copilărie încheiată prea curând și o adolescență definită de conflict și teamă nu facilitează descoperirea de sine la care visăm cu toții.

Am avut o mie și una de idei despre cum va începe această carte, însă în ciuda teoriilor mele care includeau începuturile unui comportament de justițiar sau chiar o viață de fugar, Alex s-a dovedit a avea un compas moral puternic, însă și o minte pe măsură.
Nu am știut cum să abordez această idee până acum - ironic, știu, overthink-uiesc descrierea unui overthinker - dar mi-am dat seama că opiniile nu sunt perfecte, ci personale. Așadar, haideți să v-o împărtășesc pe a mea. 

Nicio carte care are la bază o luptă aprigă între om și propria minte nu este ușoară de parcurs. Alex aproape că trăiește o viață dublă, uitându-se mereu în spate, ascultând vorbe dure despre propria familie pe care știe că nu le poate contesta public fără să suporte consecințele și pierzându-se pe sine câte puțin în fiecare zi.

Textul aproape fără încetare este primul semnal de alarmă pentru cititor - protagonistul este prizonier în propria minte. Trecutul îl ține captiv în lanțuri, amintirile îl bântuie, iar frica îl domină. Din poziția de spectator, nu putem decât să privim și să sperăm că totul va fi bine..dar abandonul raționamentului este următorul, iar speranța începe să se stingă.

Pe parcursul lecturii am asociat acest descent into madness al lui Alex cu un descensus ad inferos...dar speram să nu rămână pe-acolo 🥹
Sunt prima persoană care va spune că este sătulă de happy endings și că mi-ar plăcea să văd un autor destul de curajos încât să scrie o carte fără closure. De această dată însă, am stat cu inima la gură și am sperat să nu fie Theo cea care îmi va îndeplini dorința 😂

Overall, cartea este fenomenală și vă încurajez să îi dați o șansă. Caruselul de emoții prin care vă va plimba va fi amețitor, însă foarte satisfăcător. Atenția la detalii iese în evidență la fiecare pagină, elementul surpriză este omniprezent, iar jocul de-a șoarecele și pisica vă va lăsa tânjind după mai mult.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Siono, link aici.

Lectură plăcută!