duminică, 9 februarie 2020

February TBR

Alegerea TBR-ului este cea mai complicată parte a fiecărei luni.

Sunt acel gen de persoană numit ”mood reader”, așa că îmi este foarte greu să respect TBR-ul odată ce mă hotărăsc asupra lui.
Desigur, sunt luni în care reușesc să mă țin de această listă fără probleme, dar nu atât de des pe cât mi-aș dori.

Această lună însă m-am decis să citesc doar cărțile pe care le-am selectat, fără alte distrageri.

Acestea sunt:

House of Salt and Sorrows de Erin A. Craig

Annaleigh lives a sheltered life at Highmoor, a manor by the sea, with her sisters, their father, and stepmother. Once they were twelve, but loneliness fills the grand halls now that four of the girls' lives have been cut short. Each death was more tragic than the last—the plague, a plummeting fall, a drowning, a slippery plunge—and there are whispers throughout the surrounding villages that the family is cursed by the gods. Disturbed by a series of ghostly visions, Annaleigh becomes increasingly suspicious that the deaths were no accidents. Her sisters have been sneaking out every night to attend glittering balls, dancing until dawn in silk gowns and shimmering slippers, and Annaleigh isn't sure whether to try to stop them or to join their forbidden trysts. Because who—or what—are they really dancing with?

When Annaleigh's involvement with a mysterious stranger who has secrets of his own intensifies, it's a race to unravel the darkness that has fallen over her family—before it claims her next.

Cartea este un retelling după Cele douăsprezece dansatoare. Ador retelling-urile aproape la fel de mult ca și poveștile originale, iar acest roman pare cartea ideală cu care să încep luna februarie. Am auzit foarte multe păreri bune privind conținutul și abia aștept să mă apuc de ea. Nu s-a tradus încă la noi, dar cu siguranță se va întâmpla curând.


Regina Roșie de Victoria Aveyard

Lumea lui Mare Barrow este împărțită prin sânge: cei cu sângele comun, Roșu, îi servesc pe cei cu sânge Argintiu – elita societății, cei care sunt dotați cu puteri supraumane. Mare face parte din Roșii, și-și duce traiul de pe o zi pe alta, ca hoț într-un mic sat de la țară, până când destinul o aduce în fața unui tribunal de-al Argintiilor. Înainte regelui, prințesei, și tuturor nobililor, ea descoperă că are puteri nebănuite.

Ca să ascundă adevărul, regele o forțează să mintă și să joace rolul unei prințese argintii pierdute, și o promite drept mireasă unuia dintre fiii lui. Pe măsură ce Mare pătrunde și mai adânc în lumea Argintiilor, ea riscă totul și își folosește noua poziție pentru a-i ajuta pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli Roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat, singura certitudine este trădarea.


Sabia de Sticlă de Victoria Aveyard

Al doilea volum din captivanta serie Regina rosie prezinta conflictul violent dintre armata tot mai numeroasa de rebeli rosii si lumea stapanita de argintii.

Cu sange rosu, dar cu o putere mai periculoasa decat ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o arma pe care Curtea Regala incearca sa o controleze. Insa atunci cand scapa de Maven, printul si iubitul care a tradat-o, descopera ca nu e nici pe departe singura asa.
Misiunea ei este acum sa-i recruteze pe altii la fel ca ea, pentru ca impreuna sa lupte impotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.


Colivia Regelui de Victoria Aveyard

Acum fără puteri și bântuită de greșelile fatale, Mare Barrow e prizonieră. Trăiește la mila unui băiat pe care l-a iubit cândva, dar care i-a răspuns numai cu minciuni și trădări. Ajuns rege, Maven complică plasa de păianjen țesută de răposata lui mamă și încearcă să păstreze controlul asupra întregului regat. Roșiii continuă să recruteze și se pregătesc tot mai intens pentru războ. În mijlocul lor, Cal, prințul exilat, va face totul pentru a recupera tronul și inima lui Mare. Toată lumea pare la un pas să explodeze.


Cred că această serie a apărut acum câteva trilioane de ani, iar eu încă nu am apucat să o citesc.


Glumesc, desigur, însă nu m-am putut abține. Tentația de a folosi acest GIF era prea mare. 

Nu am auzit decât lucruri bune despre seria Regina Roșie, fapt care m-a determinat să o adaug pe TBR-ul lunii ăsteia. Am citit Cruel Crown anul trecut, un volum de povestiri scurte din universul cărții. 
Cu toate că nu am găsit ambele povestiri la fel de captivante, una dintre ele a fost de ajuns să mă convingă sa cumpăr seria imediat.

Am reușit de asemenea să evit spoilerele, ceea ce este un miracol.

Prima săptămână din luna februarie a zburat pe lângă mine și cu toate că nu știu cât de mult timp de citit voi putea strecura printre orele alocate învățatului, ar fi bine să mă apuc de treabă.

joi, 6 februarie 2020

Manuscrisele Roșii ale Magiei de Cassandra Clare și Wesley Chu | Recenzie

Număr de pagini: 410

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2019

Limbă: Română

Rating: 4.5 / 5 steluțe

Atacuri demonice, petreceri extravagante și o doză ilegală de suspans alcătuiesc rețeta perfectă pentru o carte de succes.

Universul Vânătorilor de Umbre a acumulat multe ”cronici” de-a lungul anilor, unele scrise doar de Cassandra Clare, altele în colaborare cu alți autori, așa cum este și această carte.

Cassandra Clare este o maestră a cuvintelor. Cronicile Vânătorilor de Umbre sunt cărțile care m-au introdus în lumea lecturii cu ani în urmă, iar pentru acest lucru sunt recunoscătoare.
Trebuie să spun totuși că este prima dată când citesc o operă de-a lui Wesley Chu, astfel, stilul autorului îmi este încă străin.


Un roman din universul vânătorilor de umbre.

Tot ce voia Magnus Bane era o vacanță. O călătorie luxoasă prin Europa împreună cu Alec Lightwood, vânătorul de umbre care, contrar tuturor așteptărilor, este în sfârșit iubitul său. Nici nu dorește prea mult Înaltul Magician, bătrân de secole! Dar abia au ajuns la Paris, când o veche prietenă sosește cu vești despre un cult ce venerează demoni, numit Mâna Purpurie, și care urmărește să stârnească haos în lume. Un cult pe care se pare că însuși Magnus l-a creat cu mulți ani în urmă, în glumă.

Acum, Magnus și Alec trebuie să străbată Europa în căutarea Mâinii Purpurii și a conducătorului său necunoscut, înainte ca totul să fie distrus. Și, ca și cum n-ar fi suficient de rău că escapada lor romantică a fost întreruptă, demonii sunt acum pe urmele lor, iar îndrăgostiților le e tot mai greu să deosebească prietenii de dușmani. În vreme ce căutarea răspunsurilor devine tot mai dificilă pentru ei, Magnus și Alec trebuie să aibă încredere unul într-altul mai mult ca niciodată – chiar dacă asta înseamnă ca fiecare dintre ei să dezvăluie secrete adânc îngropate.

Okay, sincer acum, nu iau și demonii ăștia o pauză? 
Mă gândesc că poate dacă ar lucra și ei, să zicem, part time, poate nu ar mai fi atât de temperamentali și distrugători tot timpul.

O să las asta în cutia pentru sugestii.

Dacă ați fost alături de Cassie și de preaiubitele personaje ale seriei Instrumente Mortale în momentele fericite, emoționante sau pline de disperare, atunci numele Magnus Bane și Alec Lightwood vă sunt cu siguranță familiare.

Datorită excentricității sale și a întâmplărilor ieșite din normele cotidianului ce par să îl urmărească oriunde s-ar duce, Magnus Bane este unul dintre personajele mele preferate din toate timpurile.
Magnus este Înaltul Magician al Brooklynului și din toate cuvintele pe care le-aș putea folosi pentru a-l descrie, ”plictisitor” nu se numără printre ele.

Cartea începe cu oprirea din Paris a protagoniștilor, unde sunt întâmpinați de magiciana Tessa Gray.

Tessa! a spus din nou Magnus, uluit. Cât de neașteptată ești! Și neinvitată.

Tessa este un personaj foarte bine construit despre care puteți afla mai multe citind seria Dispozitive Infernale. Este o serie captivantă și este de departe preferata mea din toate scrierile Cassandrei Clare.

Planurile lui Magnus pentru vacanța romantică perfectă se năruie atunci când primește vestea anchetei deschise asupra unui cult demonic pe care este posibil să-l fi înființat chiar el.

”Magnus, lumea spune că tu ești fondatorul cultului și noul lider al Mâinii Purpurii.”
Magnus a simțit cum îl străbat fiori reci. Pe urmă a fost cuprins de indignare.
Însoțit de Alec și de o magiciană pe care a cunoscut-o în Piața Umbrelor, Magnus pornește în misiunea de anihilare a Mâinii Purpurii odată și pentru totdeauna. Pericolele par a-i pândi la fiecare colț, așteptând momentul oportun să se arate. Secretele joacă, de asemenea, un rol important în acest volum, testând încrederea și loialitatea pe care au fost puse bazele relației lor.

Primul volum al seriei Blesteme Străvechi a fost incredibil de captivant și plin de aventuri. De obicei, primele volume oferă o prezentare generală și o ușoară introducere în universul cărții, însă nu intră în acțiune pe cât mi-aș dori eu să o facă.
Manuscrisele Roșii ale Magiei a fost însă o surpriză plăcută.

Am îndrăgit foarte mult momentele de cuplu dintre Magnus și Alec, în special accentul pus de autoare asupra etapei de descoperire a plăcerilor partenerului în care se aflau cei doi.
Magnus este un romantic incurabil, astfel, cu toate că vacanța pe care o plănuiseră a fost compromisă, magicianul nu dă greș în încercările sale de a păstra romantismul viu pe durata călătoriei.

Finalul romanului a fost, așa cum îi stă în obicei Cassandrei Clare, pur și simplu malefic. Aștept cu nerăbdare apariția următoarelor volume ale acestei serii.

Cartea poate fi achiziționată aici.

Lectură plăcută!

miercuri, 5 februarie 2020

Un lucru absolut remarcabil de Hank Green | Recenzie

Număr de pagini: 416

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2019 

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe


În epoca regimului absolutist impus de internet suntem sclavii rețelelor de socializare.

Într-o noapte, întorcându-se de la muncă, April May, o tânără de 23 de ani, descoperă, din întâmplare, o reprezentare de trei metri a unui robot îmbrăcat în armură de samurai pe care îl botează Carl. Numai că statui similare se pare că există peste tot în lume și întreaga omenire devine, peste noapte, de-a dreptul obsedată să înțeleagă cine sunt, de unde au apărut, cine le-a creat și, mai ales, cărui scop slujesc bizarele monumente care seamănă prea mult cu puternicii Transformeri ca să nu facă parte dintr-un plan. Iar April, ca descoperitoare a straniilor Carli, se vede aruncată chiar în mijlocul unei furtuni mediatice, care îi transformă viața, relațiile și felul de a fi.

Romanul de debut al lui Hank Green ne oferă o perspectivă inedită din viața unui vlogger: celebritatea, fanii, excesul de atenție. Cu toate acestea, autorul nu ezită să ne arate și o altă față a popularității: felul în care aceasta poate lua mințile oricui.

April duce o viață obișnuită până în momentul întâlnirii cu Carl. Tânăra filmează un interviu cu robotul apărut de nicăieri ajutată de prietenul său de încredere, Andy, iar într-o noapte, clipul devine viral. 

Ăă...e ciudat, dar, cică, videoclipul "nostru" a ajuns deja la un milion de vizualizări și a scos ceva bănuți. 

Lumea întreagă devine obsedată de Carl și originea sa necunoscută atunci când statui identice apar peste tot pe glob fără nicio explicație. Misterul imposibil de deslușit care învăluie roboții amplifică faima de care are parte protagonista. Dând de gustul euforiei induse de celebritate, April nu poate decât să își dorească mai mult.

Am simțit cum puterea pe care mi-o dădea întreaga situație se revărsa asupra mea. Fotografia de Sherman, încrederea în mine dată de aparițiile la posturile de televiziune care se transmiteau la nivel național, faptul că aveam habar de chestii pe care nu le mai știa nimeni altcineva... Toate erau precum bomboanele, dimineața de Crăciun și primul sărut la un loc. 

Divertismentul și pasiunea pentru artă care au stat în spatele videoclipului ce a dat startul nebuniei s-au transformat într-o goană nesfârșită după bani: " Iată încă un lucru pe care trebuie să-l știți despre succesul cucerit brusc: tu ai habar c-ai avut parte de el, ai văzut deja toate cifrele înșirate pe contractele pe care le semnezi, dar încă nu ai, de fapt, niciun ban!" 

Misterul roboților samurai se adâncește când toată lumea pare să aibă același vis bizar, noapte de noapte. Visul se dovedește a fi un mesaj criptat, iar descifrarea sa devine țelul întregii omeniri. Astfel, se creează forumuri unde cei care reușesc să deslușească codurile din Vis le pot împărtăși cu restul și se pot ține la curent cu noile descoperiri.

După părerea mea, această încercare obsesivă a oamenilor de a rezolva enigma lui Carl pune în evidență ambiția de care dă dovadă populația planetei noastre, o trăsătură demnă de admirat. Totuși, munca în echipă este partea mea preferată. Secvențele în care April vorbește despre rezultatele obținute datorită colaborării nu fac decât să arate potențialul nostru și cât de multe am putea realiza lucrând împreună.
Din nefericire, orgoliul și egoismul sunt cei mai mari dușmani ai omului.

Transformarea lui April pe parcursul romanului este uluitoare. De la fata simplă și aproape anti-tehnologie modernă, protagonista devine o persoană lacomă și superficială care supraviețuiește doar de pe urma like-urilor și retweet-rilor. Atenția publicului a devenit centrul universului său, pe când ea a devenit centrul universului tuturor.

Cliff-hanger-ul de la finalul cărții reprezintă prăpastia spre care ne-a împins autorul pe parcursul ultimelor capitole și în care ne-a lăsat să cădem, fără a-și șterge zâmbetul de pe chip. 
Sunt nerăbdătoare pentru apariția celui de-al doilea volum al acestei serii, deoarece Hank Green are foarte multe de explicat.

Puteți achiziționa cartea de aici.

Lectură plăcută!

vineri, 10 ianuarie 2020

Harry Potter and the Philosopher's Stone by J. K. Rowling | Review

Hardback: 368

Publisher: Bloomsbury Publishing

Published: 2017

Language: English

Rating: 5 / 5 stars 


Let me start with 'Merlin's beard I have no idea why it took me so long to get to this series but I am so glad I did now rather than later'.

I watched the movies a couple of times and of course, fell in love with them and the Potter universe, though some scenes left me a tiny bit confused. And so I told myself that when I'll start reading the books, I will understand better. Sadly, years went by and I kept saying "my next read will be Harry Potter", yet never was.
That was, until last year when I finally picked up Harry Potter and the Philosopher's Stone. And boy, did I love it.

When I finished the first chapter, I was crying. The story was already so beautiful and yet what happened to Harry was so unfair.
The more I read, the more I understood some things that were not explained in the movies.

And then we got to Hogwarts. That is when the magic really started, with the Sorting Hat Ceremony and it's catchy song which explains a little more about the Hogwarts Houses and their values:


“You might belong in Gryffindor,
Where dwell the brave at heart,
Their daring, nerve, and chivalry,
Set Gryffindors apart;
You might belong in Hufflepuff,
Where they are just and loyal,
Those patient Hufflepuffs are true,
And unafraid of toil;
Or yet in wise old Ravenclaw,
If you've a ready mind,
Where those of wit and learning,
Will always find their kind;
Or perhaps in Slytherin,
You'll make your real friends,
These cunning folks use any means
To achieve their ends.”


I really like the fact that students are divided into different houses depending on where their talents lie. I find it a better way of cultivating their abilities while they are still young and also maintaining their interest alive through the seven years of school.

Harry Potter was, at the beginning of this journey, a boy whose parents died at the hands of a Dark Wizard. Harry though survived the killing curse inflicted on him afterwards by the same wizard, the event marking him as The Boy Who Lived. He was raised by his aunt and uncle, Petunia and Vernon Dursley, who were "perfectly normal, thank you very much". He grew up bullied by his cousin, Dudley and knowing nothing of his abilities or the Wizarding World that he was born into until his eleventh birthday.

Harry is a rather reckless character with an inclination for breaking the rules which I believe is an aftermath of his life with the Dursleys. Growing up under their roof meant that he was not supposed to ask questions of any sort, especially about his parents, a very avoided subject in that household. He was punished regularly for things he either did unintentionally due to his bursts of magic, or things he wasn't even responsible for.
So I think that escaping the cruelty of his relatives and arriving at Hogwarts where he could be himself and truly live, the school rules didn't matter anymore, not all of them at least.

On his way to Hogwarts School of Witchcraft and Wizardry he befriended Ron Weasley and Hermione Granger, the loyal (and equally reckless) best friend and the rational one.

As I mentioned above, Ron is equally reckless, regarding the school rules almost the same way Harry does. Ron is also the very loyal and devoted sidekick that is willing to share everything with new best friend. He grew up in a big and loving family surrounded by magic every step of the way. Although he might not appear as so at the beginning of the story, I assure you, Ronald Weasley is a true Gryffindor at heart.

Hermione on the other hand grew up the same way Harry did, knowing nothing of magic until her eleventh birthday, when she received her Hogwarts acceptance letter. Between the three of them, she is the rational one, always thinking of every possible scenario before doing anything. She may appear as a know-it-all due to her desire to prove herself worthy of her place at the school, but her knowledge has been quite useful in more than one occasions.

“Are you sure that’s a real spell?” said the girl. “Well, it’s not very good, is it? I’ve tried a few simple spells just for practice and it’s all worked for me. I’ve learned all our course books by heart, of course.”

Hermione is also a little hot-tempered and snappy in my opinion, but her intentions are good. She does not wish to lose her place in a world she truly feels like she belongs.

"I hope you're pleased with yourselves. We could all have been killed — or worse, expelled. Now if you don't mind, I'm going to bed.”

I, for one, can relate to her character with my love of knowledge (mostly the kind that is deemed useless), the fear of failing and also the obligation for following the rules.

I am truthfully astonished by Rowling's imagination. I adore the characters, the humour and witty remarks are very well placed throughout the book and the plot is very cleverly constructed. The world she created is one that I would always desire to lose myself in and be a part of. Of course, I am still waiting for my Hogwarts letter to arrive, perhaps they used a baby owl that got lost on the way to my house or maybe is just having a very hard journey from Scotland. From what I hear, the weather plays a very important role in deliveries as well, since owls cannot fly in critical conditions.

“Of course it is happening inside your head, Harry, but why on earth should that mean that it is not real?”

I love this story with my entire heart and I will for the rest of my life, I am certain.

Give it a chance, I think you would love it as well.

vineri, 13 decembrie 2019

Jocurile Foamei de Suzanne Collins | Recenzie

Număr de pagini: 309

Editură: Nemira

An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe


Nu cred că am un motiv concret pentru care am amânat cititul acestei cărți, poate doar faptul că vremea ei a trecut și că acum au apărut alte titluri care mi-au captat atenția.
M-am gândit că o voi putea evita fără să pierd mare lucru.

Aceasta a fost prima mea greșeală în calitate de cititor. 

Următoarea a constat în considerarea opiniilor altor cititori drept literă de lege. Nu cred că e greșit să căutăm mai multe opinii despre o carte înainte să o citim, însă nu trebuie să lăsăm aceste opinii să o influențeze pe a noastră. 
Nu este prima dată când învăț această 'lecție' și cu siguranță nu va fi nici ultima. Până la urmă, învățăm din greșeli tot timpul. 

Volumul Jocurile Foamei este structurat în trei mari capitole. Primul reprezintă o introducere în această lume și ne oferă câteva pagini de acomodare în Panem înainte să intrăm în acțiune, prezentându-ne câteva dintre obiceiurile locale și modul de viață al personajelor. 

În prim plan o avem pe Katniss Everdeen, o fată simplă care a învățat să vâneze pentru a-și putea întreține familia după moartea tatălui său. Cel mai potrivit cuvânt pe care îl pot folosi pentru a descrie prima mea impresie despre Katniss este interesantă. Mă așteptam, recunosc, la genul de personaj feminin care se subestimează, cu scopul de a-și reprima abilitățile. Katniss s-a dovedit a fi opusul acestei tipologii, fapt care a adus o bilă albă poveștii și care m-a determinat să citesc în continuare.

"Pentru a supravieţui nu am nevoie de focul lui Gale, învăpăiat de furie şi ură. Sunt plină de foc eu însămi."

"Așa că, în loc să primesc aplauze, stau acolo nemișcată, în timp ce ei iau parte la cea mai curajoasă formă de împotrivire de care sunt în stare. Tăcerea. Care spune că nu suntem de acord. Nu iertăm. Toate astea sunt greșite."

Următorul personaj cu care facem cunoștință este Gale, despre care am crezut că va fi love-interest-ul lui Katniss pe parcursul cărții (am sperat și încă mai sper), cu toate că amândoi susțin că relația lor este una strict platonică. 

Și ultimul, dar nu cel din urmă, Peeta Mellark este personajul care mi-a displăcut total. 
În privința construcției personajelor, Peeta este cu siguranță ceva nou, sau cel puțin ceva diferit de tipologiile cu care m-am obișnuit. Peeta este un laș care preferă să se ascundă în spatele celor pe care îi consideră superiori propriei persoane, pentru a da o falsă impresie de putere. 
Această lașitate se poate observa pe tot parcursul Jocurilor, de la alianța sa din prima zi a acestora, până la acomodarea lui cu ideea că va muri din cauza unei răni, astfel alegând să se ascundă și să aștepte, în loc să încerce să caute un leac și să lupte până la final.

Cel de-al doilea capitol introduce acțiunea mult așteptată. Aici încep oficial Jocurile Foamei.

Orice speranță ar mai fi nutrit Peeta și Katniss că vor putea rămâne o echipă pe durata Jocurilor a fost spulberată de prima lor sarcină: să se lupte pe viață și pe moarte pentru proviziile oferite de Creatorii de Joc. 
Astfel, alegând căi separate de a supraviețui Jocurilor Foamei, vom vedea din ce în ce mai puțin Peeta pentru următoarele câteva pagini, timp în care ne putem arăta admirația față de abilitățile de supraviețuire ale lui Katniss în cele mai vitrege condiții pe care le poate oferi un spațiu creat de mâna omului. 

Pe măsură ce numărul tributurilor scade, lupta devine din ce în ce mai strânsă, apropiindu-ne de punctul culminant, anume lupta finală. 

Cel de-al treilea capitol surprinde puțin din viața personajelor după încheierea Jocurilor Foamei, sau cum îmi place mie să îi spun, calmul de după furtuna de emoții trăite în timpul momentelor critice.

Avem și puțin romance pe parcursul cărții, însă jumătatea masculină a cuplului este un subiect discutabil, după părerea mea. După cum am menționat anterior, Peeta nu se numără printre preferații mei.

Mi-a plăcut această carte mult mai mult decât mă așteptam și sincer, regret că nu am citit-o mai devreme. A avut, desigur, părțile ei slabe, dar privită ca un întreg, este o poveste captivantă pe care o recomand tuturor, indiferent de vârstă și de genul de cărți pe care îl preferați. 
După mine, Jocurile Foamei este ca un drum inițiatic în universul lecturii, unul pe care toți cititorii ar trebui, la un moment dat, să îl parcurgă.

Lectură plăcută!

joi, 17 octombrie 2019

Cărți de citit în luna Octombrie | Halloween TBR

A venit octombrie și a adus și frigul în bagaj. Dar hei, să privim partea bună. Este octombrie, ceea ce înseamnă că putem da startul numărătorii inverse până la Halloween.

Cu toate că nu este o sărbătoare oficială la noi, ador doza de înfricoșător pe care o dă toamnei. Și tocmai despre asta este articolul de astăzi, cărți înfiorătoare, numai bune de citit în preajma Halloween-ului.


ALIENISTUL de Caleb Carr

New York, 1896. Jurnalistul John Schuyler Moore este chemat de doctorul Laszlo Kreizler – psiholog sau „alienist” – să vadă trupul mutilat al unui adolescent, abandonat pe podul Williamsburg, aflat încă în construcție. De aici, cei doi prieteni încep o călătorie revoluționară pentru lumea criminalisticii: crearea profilului psihologic al ucigașului pe baza detaliilor crimelor sale.

În timpul aventurii lor periculoase, descoperă atât trecutul traumatizant, cât și mintea perversă a unui criminal care va ucide din nou, înainte ca vânătoarea lor să se termine. Cu un ritm susținut și captivant, marcat de amănunte istorice, Alienistul readuce în prim-plan New Yorkul din Epoca de Aur, cu blocurile și cu casele lui mari, cu polițiști corupți și gangsteri extravaganți, cu clădirile strălucitoare ale celor două Opere și bodegile sordide.

Este o epocă în care, dacă pui la îndoială părerea generală că toți criminalii se nasc criminali și susții că ei se formează în mijlocul societății, poți suferi consecințe neașteptate și chiar fatale.

Am terminat această carte de curând și sinceră să fiu, încă mai procesez evenimentele și analizez faptele. Este o carte incredibilă, cel mai bun thriller psihologic pe care l-am citit până acum.
Am avut parte de un caz complicat care părea lipsit de speranță, însă dacă thriller este genul vostru de carte, veți adora Alienistul cu suspansul său constant.

Totuși, este o poveste dură și foarte grafică, așa că fiți siguri că această carte este într-adevăr una pe care vreți să o citiți.


DE VEGHE ÎNTRE LUMI de Marisha Pessl

Din cinci prieteni, unul singur poate supraviețui. Tu pe cine ai alege?

Beatrice Hartley și prietenii ei erau cea mai populară gașcă de la liceul Darrow-Harker. Asta, până la moartea șocantă a lui Jim, geniul grupului și iubitul lui Beatrice.

La un an de la absolvire, ea se întoarce cu amicii ei la vila din Wincroft, unde petrecuseră împreună nopți întregi cu destăinuiri, planuri să schimbe lumea, iubiri trecătoare. Acolo spera să găsească răspunsuri la întrebările întunecate care îi bântuie de la dispariția lui Jim.

Dar un bărbat misterios le bate la ușă și îi anunță inimaginabilul: pentru ei timpul s-a oprit. Pentru ca lucrurile să revină la normal, trebuie să-și retrăiască cele mai traumatice amintiri și să ia o hotărâre imposibilă.

Așa începe veghea între lumi…

Cartea asta este genială, când am început să o citesc, nu am mai putut să mă opresc.

Povestea este captivantă, iar suspansul se joacă cu nervii voștri cu fiecare pagină pe care o parcurgeți. Am fost tentată chiar să dau la ultima pagină și sa vad dacă am dreptate în privința persoanei care supraviețuiește. (Nu am făcut-o totuși, mi-era teamă să nu stric farmecul misterului.)

Lectura este scurtă și ușoară, o carte perfectă pentru acest spooky season.


JACK SPINTECĂTORUL ȘI CRIMELE DIN WHITECHAPEL de Kerri Maniscalco

Audrey Rose Wadsworth, fiica unui controversat lord britanic, duce o viață dublă. Ziua, tânăra de doar 17 ani își împarte timpul între ceaiuri dansante, spectacole de circ și probe la croitoreasă. Seara, studiază în secret medicina și își ajută unchiul să facă autopsii. Când diabolicul Jack Spintecătorul începe să terorizeze întreaga Londră, ucigând femei nevinovate, Audrey Rose pornește o investigație pe cont propriu. Ancheta însă o va aduce în fața cu adevăruri greu de digerat, iar adolescenta va trebui să ia decizii care îi vor frânge inima.

Dacă sunteți în căutare de câteva cărți historical fiction cu care să vă delectați toamna aceasta, atunci seria Jack Spintecătorul de Kerri Maniscalco este alegerea ideală. Este un mystery thriller fenomenal care aduce în prim plan povestea Spintecătorului care a terorizat Londra secolului al XIX-lea fără să fie prins.

De asemenea urmărim povestea lui Audrey Rose, o adolescentă care este, cum s-ar spune, înaintea timpurilor ei. Visul ei e să devină medic legist. Societatea însă consideră acest lucru scandalos.
Este o serie incredibilă și plină de peripeții care abia așteaptă să fie descoperite.


COPIII DOMNIȘOAREI PEREGRINE de Ransom Riggs

O insula misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecţie de fotografii.

O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insulă izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură ce Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele parăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. 
Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-i va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

Dintre toate cărțile și seriile de cărți menționate anterior, Copiii domnișoarei Peregrine îmi dă fiori de fiecare dată când mă aventurez în acea lume.
Fiecare volum este însoțit de fotografii vechi și înspăimântătoare, amplificând astfel partea înfricoșătoare a poveștii.

Cărțile sunt incredibile. Ransom Riggs a combinat mai multe genuri literare până a găsit rețeta perfectă - și într-adevăr, povestea este perfectă (mai ales în preajma Halloween-ului).


Acestea sunt recomandările mele pentru luna octombrie pe care sper să le îndrăgiți la fel de mult cum am făcut-o și eu și aștept părerile voastre în comentarii.

De asemenea dacă aveți recomandări pentru mine, ce cărți aș putea să adaug Halloween TBR-ului meu, spuneți-mi în comentarii. Sunt mereu în căutare de cărți Spooky alături de care aș putea să-mi petrec toamna.


Lectură plăcută!

luni, 16 septembrie 2019

Banda celor șase ciori de Leigh Bardugo | Recenzie

Număr de pagini: 592

Editură: TREI

An de apariție: 2016

Limbă: Română

Rating: 4.75 / 5 steluțe

Banda celor șase ciori - un joc al puterii, o misiune imposibilă.

Cartea îi are în prim-plan pe Kaz Brekker, zis și Mâini-Murdare, un hoț priceput care are darul evadărilor imposibile și banda sa de proscriși care fac inimaginabilul să pară o nimica toată. Haos la micul dejun și tot rămân cu destul timp pentru ceaiul de la ora cinci.

Glumesc. Dar sinceră să fiu, acesta este exact genul meu de carte. Evoluția autoarei de la încheierea seriei Grisha și până în prezent este una remarcabila, ceea ce eu consider a fi cea mai bună calitate a unui scriitor, să fie capabil să se auto-evalueze și să îmbunătățească ce este necesar, acolo unde este necesar.

Dar înapoi la poveste, mai sunt 5 bandiți, în afară de Mâini-Murdare, pe care nu vi i-am prezentat încă: un condamnat însetat de răzbunare, un trăgător împătimit de jocurile de noroc, un fugar cu un trecut privilegiat, o spioană poreclită "Fantoma" și o Grisha Sfâșie-Inimi care își folosește puterea ca să supraviețuiască într-un cartier rău famat.

Kaz și echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi, asta dacă nu se ucid mai întâi între ei.

Pe lângă un joc al puterii însă, Banda celor șase ciori este, după părerea mea, și unul al lăcomiei. Cele șase personaje lucrează împreună, având același țel - banii.

"-Lăcomia este zeul tău, Kaz.
Și Kaz aproape că a izbucnit în râs:
-Nu, Inej. Lăcomia se închină la mine. E servitoarea și pârghia mea."

Mi-a plăcut primul volum al seriei, chiar foarte mult. Este plin de acțiune, de momente captivante și întorsături de situație fără egal. Am apreciat foarte mult faptul că personajele se cunoșteau înainte și că nu a fost o situație în care abia s-au întâlnit și deja au încredere unii în alții. Mi-ar fi plăcut să fi dezvăluit mai multe despre trecutul lor la început, deoarece pentru primele aproximativ 100 de pagini încă mă acomodam cu personajele misterioase și cu situațiile în care erau, neștiind însă cum au ajuns de fapt acolo.

De asemenea, mi-au plăcut foarte mult personajele, felul în care interacționează între ele și faptul că toți par să se completeze între ei, ca și cum ar fi piesele împrăștiate ale unui mecanism complex. 

Dacă îndrăgiți genul fantasy și vă doriți o evadare într-o lume plină de acțiune și suspans precum aceasta, vă recomand cu drag această carte!

Lectură plăcută!