Fiul Timpului de Deborah Harkness | Recenzie

Număr de pagini: 496

Editură: LITERA

An de apariție: 2019

Limbă: Română

Rating: 3.75 / 5 steluțe

Îmi puteți auzi inima cum se sfărâmă încet? 

Am început această carte cu așteptări până la cer și înapoi, dar nu a fost să fie. Nu pot să spun că m-a dezamăgit, însă a fost obositoare, exagerat de detaliată și m-a lăsat complet confuză.

Fiul Timpului este o continuare a trilogiei All Souls scrisă de Deborah Harkness și prezintă povestea lui Marcus Whitmore. Marcus este personajul meu preferat din întreaga serie, deci când am aflat că autoarea va publica o carte despre el, dansam de fericire. Cel puțin până am început să o citesc.

Cartea este împărțită în două perspective, cea a lui Marcus și cea a lui Phoebe, logodnica acestuia.

Capitolele din perspectiva lui Phoebe nu au fost deloc rele, ba chiar m-am distrat citindu-le și aflând mai multe despre acest personaj din moment ce, după părerea mea, autoarea nu a vorbit destul despre ea în trilogia inițială. Phoebe și-a făcut apariția în cel de-al doilea volum și am adorat-o din prima clipă.

„Miracolele ar trebui să lase o urmă, ca să ne putem aminti cât de prețioase sunt.”

Acum, pe cât de mult îmi plac capitolele narate de Phoebe, le-am detestat pe cele care dezvăluiau povestea tinereții lui Marcus. Cu toate că îl ador, nu pot spune că anii 1700 și scenele de război sunt pe placul meu. 

Autoarea este istoric și îmi place că Fiul Timpului prezintă evenimentele cât mai aproape de adevăr cu putință, însă de multe ori am avut impresia că citesc lecții dintr-un manual de istorie. Și cu toată dragostea mea pentru istorie, tot trebuie să îi dau dreptate doamnei Bishop:

„Războiul înseamnă o mare irosire a timpului femeilor.”

 Înainte de a citi Fiul Timpului, Marcus era, fără doar și poate, personajul meu preferat dintre cele scrise de Deborah, dar acum l-a ajuns cineva din urmă. Ysabeau de Clermont.

Ysabeau este bunica lui Marcus. Ea este un vampir antic și, totodată, unul dintre cele mai înțelepte personaje create de autoare. Ysabeau este întruchiparea eleganței, o femeie conservatoare și un model de urmat. Este întotdeauna prezentă pentru a o ghida pe Phoebe prin dificultățile transformării sale și pentru a o sfătui când are nevoie.

„Să fii vampir înseamnă să alegi viața (...) În cele din urmă, dorința noastră necurmată de a trăi este ceea ce ne definește. Fără asta, nu suntem decât un coșmar sau fantome, umbre ale oamenilor care am fost cândva.”

 Am citit această carte în 3 zile, însă părea interminabilă și am fost mai mult decât fericită să încep o alta.

Cartea conține și câteva scene destinate adulților care, în opinia mea, au fost foarte binevenite pentru a întrerupe monotonia evenimentelor. Ceea ce a salvat însă situația, a fost finalul. Ultimele 100 de pagini au fost sarea și piperul întregii cărți, oferindu-ne un fir narativ neîntrerupt de amintiri din trecut și mult mai ușor de urmărit.

În final, mă bucur că am citit această carte, deoarece am avut ocazia să vizitez din nou această lume încântătoare, populată de personaje de neuitat. O altă carte va apărea destul de curând, având ca protagonist un alt personaj mult îndrăgit al seriei și sunt foarte entuziasmată să o citesc. 

Dacă ați citit trilogia All Souls și sunteți curioși să aflați mai multe despre trecutul lui Marcus și viața ca vampir a lui Phoebe, Fiul Timpului merită o șansă. Până la urmă, chiar dacă nu a fost preferata mea, poate deveni una din ale voastre. 

Lectură plăcută!

Șarpe și Porumbel de Shelby Mahurin | Recenzie

Număr de pagini: 496

Editură: CorinTeens

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe

Minciuni, trădări și dezvăluiri neașteptate - combinația care îți va fura inima!

Am auzit păreri mixte despre această carte de când a apărut pentru prima dată în State. Unii au adorat-o, pe când alții nu au reușit să o termine, susținând că bate pasul pe loc.

Când am auzit că se traduce la noi, am decis că trebuie să mă conving singură care dintre variante se aplică în cazul meu.

Spoiler: o ador.

Șarpe și Porumbel este debutul excepțional al autoarei Shelby Mahurin, care a creat o poveste de neuitat într-o lume magică și un grup de personaje fabuloase care să ne însoțească răbdătoare până la ultima pagină.

Louise LeBlanc este o vrăjitoare fugară. Reid Diggory este un respectat Căpitan al Vânătorilor, determinat să ”curețe” lumea de răul adus de vrăjitoare și magia acestora. Ce se întâmplă când destinele celor doi sunt unite prin sfânta ceremonie a căsătoriei? 

Nimic bun, cu siguranță, pentru că în final,

„Dragostea ne prostește pe toți.”

O să încep prin a spune că îmi place nespus de mult stilul autoarei. Foarte multe romane încep cu scene descriptive menite să ne ușureze tranziția către acțiunea propriu zisă, însă nu și acesta. Shelby Mahurin ocolește etapa introductivă, aruncându-ne direct în toiul acțiunii.

Iar la prima pagină ne întâmpină Louise LeBlanc.

Lou este cel mai revigorant personaj despre care am citit de la o vreme încoace. Este carismatică, seducătoare și, probabil cel mai important, vicleană. 

Cu toate că acțiunea se petrece în Franța secolului al XIX-lea, o vreme în care era scandalos ca o femeie să se comporte după bunul plac, Louise refuză să se supună normelor societății, însetată de libertate și dorința de a trăi. Astfel, atunci când facem cunoștință cu ea în primul capitol, o surprindem îmbrăcată în haine bărbătești în mijlocul unui bordel.

O temă foarte populară în YA este băiatul rău care se îndrăgostește de fata cuminte. În această poveste însă, rolurile sunt inversate. Lou este șarpele la care face referire titlul, lăsându-l pe Reid să joace rolul porumbelului, care i se potrivește mănușă. El este un bărbat rezervat care consideră că a fi Vânător este cea mai mare onoare, slujind Biserica și monarhia cu smerenie. Reid ascultă de sfatul arhiepiscopului și duce la împlinire ordinele date de acesta fără să-i pună la îndoială motivele. 

Astfel, când arhiepiscopul declară că singura cale de a-și curăța numele este căsătoria, Reid nu se împotrivește.

Momentele îndrăgite foarte tare de Lou - dar și de mine - sunt cele în care Reid roșește din cauza ei, lucru care se întâmplă foarte des pe parcursul cărții și care este ilegal de adorabil.

„Era o brută. O brută îngâmfată, dar drăgălașă, din anumite puncte de vedere.”  

Secvența în care Reid află adevărul despre identitatea lui Lou a fost cea pe care am așteptat-o cu sufletul la gură. Pe măsură ce relația lor se transforma treptat din omidă în fluture, mi-am imaginat tot felul de scenarii, unele cu un final fericit, iar altele cu unul dezastruos.

Acum rămâne pe voi să descoperiți pentru care dintre cele două a optat autoarea.

Șarpe și Porumbel este o capodoperă literară plină de umor și presărată cu întorsături de situație la tot pasul. Odată prinsă în mrejele ei, mi-a fost aproape imposibil să o las din mână. Aștept cu nerăbdare volumul doi pentru a afla ce alte peripeții le-au mai fost pregătite protagoniștilor noștri.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!