Număr de pagini: 472
An de apariție: 2023
Rating: 5 / 5 steluțe
Nu știu ce fel de magie este la mijloc, dar se pare că eu și echipa Nemira comunicăm telepatic, deoarece primesc doar minunății de la ei în toate coletele, iar minunățiile în cauză sunt atât de life-changing, încât după fiecare ajung sub pătură, îmbrățișând cartea și plângând în hohote pentru că nu știu ce să fac acum cu viața mea.
Book hangover is real, guys, and it hits 🥹
Inculpatul de astăzi este best-selling-ul Pandora - nu doar o carte, ci o întreagă experiență.
Să spun că am iubit-o ar fi un understatement. Am savurat fiecare capitol, fiecare mit și legendă, fiecare Easter egg strecurat grijuliu de autoare la momentul oportun.
Dacă mă cunoașteți în afara ecranelor, atunci știți că după primul an de facultate am făcut alergie la secolul al XVIII-lea - în special în Anglia - și dacă aș putea să nu mai dau de el vreodată, cred că nu ar fi de ajuns.
Și totuși, Pandora slipped through the cracks, cum s-ar zice.
Din păcate nu am scăpat de mențiunea Marelui Tur al Europei, dar hei, nu poți să le ai pe toate 🤷♀️
Cartea urmărește povestea Pandorei Blake, o tânără independentă și însetată de aventură, însă ținută într-o colivie de unchiul său. Statutul de independență nu putea fi deținut de o femeie la vremea aceea, astfel protagonista noastră puțin ahead of her time poate fi văzută ca o reprezentare a proto-feminismului.
Nu știu ce s-a întâmplat de la synopsis și până la finalul cărții, dar ce mi-am imaginat nu a fost ce am citit. Mă așteptam la un unchi iubitor și înspăimântat să își lase prețioasa nepoată să iasă în lume de frică să nu o piardă așa cum i-a pierdut pe părinții ei, dar în schimb am fost pusă față în față cu o întrupare a lăcomiei care era în stare să își prostitueze nepoata / pseudo-fiica dacă ar fi însemnat doi șilingi în plus.
Pandora a fost mai puțin șocată de circumstanțe decât mine.
Lipsa afecțiunii și-a spus cuvântul pe parcursul romanului, însă nu așa cum m-aș fi așteptat. În loc să devină timidă sau să se auto-compătimească, Pandora a transformat ceea ce se voia a fi o slăbiciune în una dintre calitățile sale cele mai de preț: determinarea. I-am admirat îndrăzneala și motivația de a ieși de sub cupola de sticlă, de a restaura reputația familiei Blake și, în același timp, de a ieși de sub tutela unchiului său.
Firul narativ se împletește perfect cu secvențele mitologice, istoria si fantasticul lucrând împreună pentru a oferi cititorului o experiență magică. As a history nerd myself, am reacționat asemenea unui copil mic în dimineața Crăciunului la fiecare mențiune despre zei și legende. În afară de cărțile lui Rick Riordan, nu pot spune că am găsit altă narațiune care să lucreze atât de bine cu mitologia greacă.
Până acum 🤭
Pandora se maturizează pe parcursul poveștii și a fost cu adevărat o plăcere să urmăresc acest proces îndeaproape. Acum, oricât mi-ar plăcea să scandez ”girl power” și să spun că meritul este al ei și doar al ei, nu vreau să vă mint. Protagonista noastră a primit ajutor din diverse surse, însă o constantă care merită menționată este Edward. Romance-ul, chiar și în doze mici, este nelipsit din cărțile fantasy, dar nu este de fiecare dată scris cum ar trebui - ori este exagerat, ori pică în backburner, lăsând astfel elementele fantastice pe primul loc. Luând în calcul și faptul că Pandora este un roman istoric, mă așteptam la o poveste de dragoste scoasă dintr-o carte de Jane Austen unde protagonista se vrea a fi independentă până întâlnește bărbatul perfect care, inevitabil, o transformă radical.
Din fericire, nu a fost cazul. Atât întâlnirea, cât și colaborarea cu Edward i-a ajutat pe amândoi să se dezvolte pe plan profesional și personal - iar pentru mine a fost un moment de respiro după toate relațiile problematice și dominate de ego despre care am citit în acest an. Poate că nu au înțeles tot despre celălalt de la început, poate că nu au fost complet sinceri unul cu celălalt, dar nu au izbucnit în certuri și acuzații nefondate când abia se cunoșteau.
Edward este, fără doar și poate, un green flag, and thank God for that.
Dar povestea nu e poveste fără puțin conflict. Sunt însă plăcut surprinsă că nu a implicat toxicitate.
Cornelius, după părerea mea, este cel mai volatil dintre personaje. Rolul lui a oscilat de la un capitol la altul, începând cu prieten și benefactor, continuând cu un strop de manipulare care l-a arătat într-o ipostază dornică de control și culminând cu bărbatul matur din punct de vedere emoțional care înțelege situația, o acceptă și se bucură pentru și alături de prietenii săi.
Flirtul lui voalat care s-a lovit de confuzia inocentă a lui Edward la începutul cărții a conturat numeroase momente dulci-amărui pe parcursul romanului, însă cred că povestea nu ar fi fost la fel fără ele.
Istoria, legendele, feminismul și normele societății secolului XVIII sunt patru ingrediente care, la prima vedere, sunt la fel de compatibile precum uleiul și apa. Dar dacă citiți romanul lui Susan Stokes-Chapman, veți descoperi că este de fapt rețeta care vă va schimba viața pentru totdeauna.
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Nemira, link aici.
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu