Număr de pagini: 408
An de apariție: 2020
Rating: 5 / 5 steluțe
Paranormal, misticism, thriller și regi treziți din hibernare veșnică...
...și eu chiar am crezut că personajele vor avea parte de un happy-ending 🤦♀️
Am avut un început mai complicat cu seria lui Maggie Stiefvater, însă acum pot spune că este una dintre preferatele mele. Ba chiar am rămas cu o impresie atât de bună dupa cel de-al treilea volum încât l-am inclus în bibliografia de licență 😌
După toți clasicii pe care i-am studiat timp de aproape trei ani de zile, o trecere la literatura contemporană este mai mult decât necesară. Nu am nimic împotriva cărților clasice, mind you, însă de multe ori repetiția duce la exasperare și citindu-le așa cum o fac eu, una după alta, temele principale tind să fie reciclate de la un autor la altul pe secol ce trece.
Iar aici intervine Maggie și talentul ei de a face cititorul să se întrebe ce este real și ce nu după fiecare capodoperă literară publicată.
Trebuie să spun că au trecut câțiva ani de când am terminat Hoții din Vis, dar în momentul în care am deschis această carte a fost ca și cum nu ar fi trecut nici măcar o zi. Atmosfera captivantă, dar care inspiră teamă a Henriettei m-a întâmpinat cu brațele deschise, astfel am putut păși în poveste și a o trăi precum un personaj ascuns în umbră 👀
Și dacă tot vorbim de personaje, încă nu știu cum mă simt legat grupul de protagoniști. Bineînțeles că am preferințe, Blue și Gansey vor fi întotdeauna în topul clasamentului pentru mine, pe Ronan l-am plăcut mai mult în cartea precedentă, dar for the life of me, pe Adam îl displac mai tare pe măsură ce avansează povestea. Nu știu exact de ce îmi provoacă un sentiment de neliniște, dar o face.
Dacă e să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă el și Blue nu aveau un trecut romantic împreună. Cred că plotline-ul acela a dat peste cap dinamica atât între prieteni, cât și în cadrul poveștii.
Daar nu suntem aici să disecăm doar personajele, ci cartea ca un tot. Și în ciuda reținerilor pe care le am legat de Adam, povestea mi-a plăcut la nebunie. M-am apucat de ea după ce am terminat cu examenele și pot spune că a fost alegerea perfectă pentru recreere și detensionare.
Fantasticul și magia m-au atras de când mi-am început ”cariera” de cititor, însă de multe ori îmi dau seama că nu am destulă răbdare să învăț scheletul și modul de operare al unei cărți high fantasy care vine la pachet cu o lume nouă, gata de explorat. Câteodată simt nevoia de un low fantasy sau chiar un magical realism în care totul este măcar pe jumătate familiar. Frăția Corbilor este prima serie din genul paranormal pe care o citesc, dar pot spune că este remediul perfect pentru o evadare eficientă.
Am admirat și contui să admir perseverența tinerilor în a-și atinge scopurile. Eu una nu știu dacă aș avea atât de multă determinare și voință de a continua să caut un lucru al cărei existență se află sub semnul întrebării. De multe ori mă întreb ce s-ar întâmpla dacă la finalul ultimului volum al seriei, cei 5 află că toată munca lor a fost în zadar.
Într-adevăr, s-ar putea consola cu ideea că experiența i-a adus aproape și că fiecare a descoperit talente/abilități noi care vor fi folositoare în viitor. Dar totuși, ar fi foarte anticlimactic...
Nu. Am mai multă încredere în autoare. Nu le-ar face asta...nu? 👀
Stilul de scriere mi se pare fără cusur, la fel ca întotdeauna. Uneori, după ce petrec ore în șir cu nasul în această serie, îmi este greu să cred că acțiunea nu este reală și că personajele sunt produsul imaginației cuiva. Nu pățesc des acest lucru și tocmai de aceea știu că povestea este fantastică.
Cred că am mai spus acest lucru și în recenziile anterioare, în special când este vorba despre o serie, nu este ușor să scriu o astfel de postare și să mă asigur în același timp că nu dau din greșeală niciun spoiler, de aceea mă voi opri aici. Nu aș dori să stric povestea pentru nimeni care nu a ajuns încă la volumul 3, dar își dorește să o facă.
Un ultim lucru însă, adresat în special celor care l-au citit: doar pe mine mă exasperează slowburn-ul? Nu mă înțelegeți greșit, ador faptul că lucrurile se întâmplă atât de delicios de încet între Blue și Gansey, dar for fucks sake, am petrecut jumătate de carte fredonând Kiss the Girl 😂
E tortură 😭
Anyway, sper că am reușit să vă conving să acordați o șansă seriei lui Maggie Stiefvater, vă asigur că fiecare pagină va fi preferata voastră 🥰
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Nemira, link aici.
Lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu