Revolta de Suzanne Collins | Recenzie

Număr de pagini: 336

Editură: Nemira

An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)

Limbă: Română

Rating: 3.5 / 5 steluțe

În primele două volume suntem spectatorii Jocurilor Foamei, urmărind tributurile care se luptă pentru supraviețuire în arenă. În volumul trei începe războiul.

Ultimul volum din Jocurile Foamei m-a lăsat cu păreri mixte, să fiu sinceră. Abia așteptam să văd ce se va întâmpla cu personajele și cum va evolua acțiunea după cluffhanger-ul de la finalul celui de-al doilea volum. 

Revolta nu se compară cu Sfidarea însă, sau poate așteptările mele erau prea mari. 

În a treia carte ne este introdusă o lume complet nouă față de cea cu care eram obișnuiți - Districtul 13 - prin urmare există multiple pasaje descriptive foarte lungi care, pe mine, m-au pierdut. Acum, desigur, depinde de cititor. Pentru mine, personajele și acțiunea contează mai mult decât descrierea, astfel organizarea revoluției și desfășurarea evenimentelor au fost subiectele pe care m-am concentrat mai mult, lăsând în plan secundar echipamentul militar și aspectul Districtelor vizitate.

Un lucru care mi-a plăcut în mod deosebit este atitudinea pe care o adoptă Katniss în timpul revoltei, transformându-se treptat în Gaița-Zeflemitoare pe care au dorit-o aliații săi.

„- Președintele Snow spune că ne trimite un mesaj? Ei bine, am și eu unul pentru el. (...) Focul se răspândește! Daca noi ardem, voi ardeți împreună cu noi!”

„Fata din foc” a devenit astfel un simbol pentru cetățenii Panemului prin dorința de a lupta pentru o țară liberă.

Gale din volumul trei m-a impresionat - Suzanne Collins i-a oferit, într-un final, un scop. Încă de la început îl vedem pe Gale ca fiind calm și pregătit de orice situație, acomodându-se în Districtul 13 mai bine decât mulți alții. Locul său a fost întotdeauna pe câmpul de luptă și sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să văd cum s-ar fi descurcat în arenă.

Și pentru că nu pot evita subiectul, Revolta nu este ocolită de tragedie. Ai spune că după două cărți în care personajele mor de la o pagină la alta, sunt deja obișnuită cu faptul că fiecare dintre ei poate muri în orice moment, iar autoarea nu practică favoritismul. 

Se pare că nu.

Seria Jocurile Foamei a fost o aventură de la prima pagină până la ultima. Am avut plăcerea de a cunoaște un grup de personaje neînfricate pe care le-am adăugat pe lista preferatelor și cu toate că au avut și părți slabe, cele trei volume alcătuiesc o poveste de neuitat. 

Poate că Revolta nu a fost finalul de serie la care m-am așteptat, dar a avut deznodământul la care speram.

Cartea poate fi achiziționată pe site-ul Editurii Nemira, link aici.

Lectură plăcută!

Sfidarea de Suzanne Collins | Recenzie

Număr de pagini: 328

Editură: Nemira

An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)

Limbă: Română

Rating: 4.5 / 5 steluțe

Dacă ați citit recenzia pe care am scris-o pentru primul volum al seriei Jocurile Foamei, știți deja că îl consider un debut excepțional pentru o trilogie. Ca urmare, m-am așteptat ca următoarele volume să fie la fel, sau poate chiar mai bune. 

Dar n-am crezut că vor fi chiar atât de bune.

Mi-am propus să nu spun prea multe despre acțiune, deoarece aproape tot poate fi considerat spoiler, așa că mă voi limita la notițele pe care le-am făcut pe durata lecturii.

Sfidarea urmărește viața de după Jocuri a lui Katniss Everdeen și Peeta Mellark, îndrăgostiții născuți sub o stea potrivnică, care sunt acum trimiși în Turneul Învingătorilor, vizitând fiecare District și, pe urmă, Capitoliul, unde sunt lăsată fără cuvinte.

Excentricitatea este, fără niciun dubiu, sarea și piperul acestei lumi. Cetățenii Capitoliului sunt mereu în pas cu moda, șocând cu mândrie cititorii atunci când le sunt prezentate portretele fizice.

„Îmi înhață palma și mi-o întinde între mâinile ei verzi ca mazărea. Nu, pielea ei nu mai are acum chiar nuanța asta de verde. E, mai degrabă, verdele deschis al plantelor perene. Schimbarea e, fără îndoială, o încercare de a se menține în ton cu tendințele capricioase ale modei din Capitoliu.”

Katniss pe de altă parte, este loială priorităților sale: să rămână ea însăși, niciodată un pion al Capitoliului. 

 „Mă port ca și cum aș fi încântată, dar oamenii din Capitoliu nu mă interesează câtuși de puțin. Nu fac altceva decât să mă distragă de la mâncare.”

În primul volum, protagonista mi s-a părut un personaj interesant, dar pe măsură ce avansez cu lectura, Katniss prinde un altfel de contur. Am ajuns să o admir pentru curajul de care dă dovadă pe parcursul cărții și nu o mai pot limita doar la „interesantă”: ea este determinată, încăpățânată și, mai presus de toate, ascunde un suflet bun. 

Peeta și Gale mi-au pregătit de asemenea o surpriză în această carte. Am vorbit în prima recenzie despre cât de mult mi-a plăcut de Gale și cum Peeta era mai detestabil decât președintele Snow. Ei bine, tocmai s-a întors roata.

Gale din al doilea volum este stagnant, preferând să trăiască într-o bulă de confort unde Katniss îi consumă fiecare gând, refuzând să accepte realitatea. Nu știu ce s-a întâmplat între prima și a doua carte, dar personajul de care m-am atașat atât de mult a dispărut fără urmă.

Peeta pe de altă parte este complet schimbat și nu pot nega că îmi place această schimbare. Jocurile Foamei sunt, cu siguranță, un coșmar pentru tributuri, însă sunt de părere că pentru Peeta au fost exact ce avea nevoie, deoarece l-au maturizat.

Și pentru că suntem la capitolul „Personaje”, este cineva pe care nu îl pot trece cu vederea: Finnick Odair. Finnick este unul dintre învingătorii Districtului 4 și o adevărată plăcere despre care să citești. L-am adorat încă de la prima apariție și abia aștept să citesc mai multe despre el în următoarea carte. 

Sfidarea este volumul meu preferat până acum, încărcat de momente palpitante și dezvăluiri uluitoare. Mă bucur nespus că m-am decis să citesc această serie și sper ca volumul trei să fie la fel de bun ca acesta.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Nemira. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

Frăția Corbilor de Maggie Stiefvater | Recenzie

Număr de pagini: 456

Editură: Nemira

An de apariție: 2018

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe

Magie, mistere și copaci care vorbesc latină - ingredientele perfecte pentru o poveste de neuitat! 

Am auzit foarte multe lucruri bune despre seria Frăția Corbilor de Maggie Stiefvater înainte de a se traduce și la noi și pot spune cu toată sinceritatea că merită tot hype-ul și chiar mai mult.

Genul meu preferat este fantasy, însă nu pot nega că sunt momente în care prefer un contemporary. 

Această serie le are pe amândouă, iar autoarea primește un 10 de la mine pentru măiestria cu care a împletit genurile. Cu toate acestea, evoluția imposibil de prezis a acțiunii este cea care m-a captivat în totalitate.

Frăția Corbilor o are în prim-plan pe Blue Sargent, o tânără de 16 ani care provine dintr-o familie de clarvăzătoare din micul oraș Henrietta, dar care, în mod straniu, nu a moștenit darul clarviziunii. 

Lui Blue i-a fost prezis viitorul de multe ori pe parcursul vieții sale și de fiecare dată rezultatul era același: își va ucide sufletul pereche cu un sărut.

A devenit o tradiție ca în fiecare an, în ajunul zilei de Sf. Marcu, Blue să meargă împreună cu mama ei în curtea unei biserici părăsite, servind drept amplificator pentru puterile acesteia. Anul acesta însă, Blue vede pentru prima dată un spirit.

„- Asta e tot? șopti ea.

 - Asta e tot ce a mai rămas, răspunse Gansey închizând ochii.” 

Gansey, Ronan, Adam și Noah sunt „băieții corbi”, elevi ai Colegiului Aglionby și, împreună cu Blue, protagoniștii cărții. Cei cinci adolescenți formează grupul al cărui lider neoficial este Gansey și îsi petrec timpul liber căutând meridianul energetic din Henrietta, țelul lor fiind descoperirea unui rege mort, ajuns în prezent doar o legendă.

De când am auzit descrierea seriei, interesul mi-a fost stârnit. Aveam așteptări uriașe când am început să citesc primul volum și eram convinsă că voi fi atât de prinsă de poveste încât nu-mi voi da seama când a trecut timpul.

Ei bine, nu totul se desfășoară mereu conform planului.

Primele aproximativ 100 de pagini au avut foarte multă descriere căreia, de multe ori, nu-i vedeam rostul. Pagini întregi încărcate de detalii pe care le-am uitat destul de repede. Mi-a luat mai mult timp decât am crezut să trec de această parte, însă nu m-am lăsat deznădăjduită.
Când a început în sfârșit acțiunea, s-a simțit ca o întoarcere la 180 de grade. Deodată ritmul era alert și se întâmplau foarte multe lucruri într-o perioadă foarte scurtă de timp și cred ca aceea a fost partea mea preferată din carte.

Ador momentele care țin cititorii cu sufletul la gură, iar această carte a avut din plin! Dar desigur, aceste momente tind să dezvolte un fler pentru dramatic, așa că fiți siguri că se vor lăsa așteptate.

Încă din primele capitole este sugerată ideea că Blue și Gansey sunt suflete pereche, așa că așteptam cu nerăbdare momentul întâlnirii lor. Îi va spune Blue adevărul de la început sau va păstra tăcerea?
Vă voi lăsa pe voi să aflați acest lucru.

Dinamica dintre Blue și băieții corbi este absolut savuroasă. 

„- Ești ca masa aia pe care o vrea toată lumea la Starbucks, bombăni Gansey, punându-se în mișcare. 

 - Poftim?! clipi Blue foarte des.

           - Lângă priza din perete, zise Gansey peste umăr.”

Ador modul în care interacționează cu fiecare dintre ei și cum nu se lasă intimidată de faptul că este singura fată din grup, ba chiar se potrivește la fel de bine ca o piesă rătăcită de puzzle.

Primul volum al seriei este o adevărată aventură care merită fiecare secundă de explorare. Dacă v-am trezit interesul pentru carte, o puteți achiziționa pe site-ul editurii Nemira. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

Time's Convert by Deborah Harkness | Review

Paperback: 448

Publisher: Headline Publishing Group

Published: 2019

Language: English

Rating: 3.75 / 5 stars 

Can you guys hear my soul weeping after finishing this book? And it is not even good weeping, no. It's full on crying like a baby because I had such high expectations going into this book and it just wasn't what I was expecting it to be. 

I cannot say it disappointed me, it did no such thing, yet it was tiresome and confusing, for it was too detailed.

Time's Convert is a sequel to the All Souls trilogy and it is focused on Marcus' story. Marcus is my favorite character from that series so when I heard that the author was writing a book about him, I was literally doing a happy dance. That is, until I started reading it.

The book is told in two perspectives, Marcus' and Phoebe's, the former's fiancee.

Phoebe's chapters were actually not bad, they were rather fun and I enjoyed reading more about her, seeing that she only made a brief appearance (in my opinion) in the trilogy. She was introduced in the second book and I adored her from the very first moment. 

"Miracles should leave a mark, so that we can remember how precious they are."

Now as much as I loved her parts, I was dreading the chapters that told the story of Marcus' youth. Though I love him deeply, I wasn't fond of the 1700's told from his point of view and especially not the war-centered scenes. 

The author is a historian and I love that she wrote this book as close to the truth as possible, but it felt like reading a plain old history book. And as much as I love history, I have to agree with Mistress Bishop:

"War is such a waste of women's time."

Before reading Time's Convert, Marcus was my absolute favorite character and no other in this series meant that much to me. However, after finishing this book, there is another one that I love just as much, and that is Ysabeau de Clermont. 

Ysabeau is an ancient vampire, Marcus' grandmother, and one of the wisest characters that the author has written. She is elegant, she is a role model and rather old school, which I adore about her. She is always there to guide Phoebe through her transition and offers the best advice.

"'To be a vampire you must choose life - your life (...) over and over again (...),' Ysabeau said. (...) In the end, it is our relentless drive to live that defines us. Without that, we are nothing but a nightmare or a ghost: a shadow of the humans we once were.'"

I read this book in 3 days but it felt like months and I was so excited to just move on to another book.

There were some smutty parts throughout the story which spiced things up a bit, but what saved it, a little bit at least, in my opinion, was the ending. The last 100 or so pages broke the monotony of the war and the memories and developed into a plot line that was so much easier to follow.

All in all, I am actually glad that I read this because I got to revisit this beautiful world filled with incredible characters. There is a book coming soon focused on another character that I am excited to read about, perhaps it will be better that this one. I'm not giving up on this author so easily.

If you read the All Souls trilogy and are curious about Marcus' past and Phoebe's future, then you could give this a try. After all, this was not for me, but it might be the book for you. 

One of Us is Lying by Karen M. McManus | Review

Paperback: 384

Publisher: Penguin Books

Published: 2017

Language: English

Rating: 4.5 / 5 stars

Five students are sent to detention and only four walk out alive. 

Now that sounds like a great start to a mystery, doesn't it?

I believe that a good mystery is one that keeps you on your toes the entire time, unable to put the book down until the truth is revealed. And One of Us is Lying did just that for me. 

I will be honest and admit that I did not have high expectations going into this one and thought it will be a quick painfully obvious read.

It was quick, but not obvious, for it kept me guessing and changing my mind about the killer all throughout the book. And I still did not figure it out in time for the big reveal. 

The book is told in four perspectives which is not my cup of tea, because I usually find it hard to keep track of who is narrating after a while. However, I do not think this one would have been as good a mystery as it is if it were told by one person alone, for alternating the chapters in four POVs raised a burning question: if all claim innocence, which one of them is lying?

“Unless one of us is lying. Which is always a possibility.”

The story is engaging, the writing is accessible and the characters are amazingly written. 

Bronwyn is the brain, future valedictorian and Yale-bound, Addy is the beauty, the perfect homecoming princess, Nate is the criminal, on probation for dealing, Cooper is the athlete, the all-star baseball player and Simon is the outcast, the creator of About You, Bayview High's notorious gossip app.

When Simon dies while in detention, the four remaining students become persons of interest in a murder investigation. Questioned time and time again, carefully kept secrets are revealed and their lives change forever.

”Six hours and five minutes from then we were heading to detention. An hour later, he died.
Seventeen years, gone just like that.”

While there is diversity present throughout the story, I do have to point out that the book is not cliche-free and I did roll my eyes quite a bit at that. We have the good girl falling for the bad boy, the high school princess dating a jock and so on. 

Even so, this book was a great remedy for my two month reading slump. 

The romance was predictable due to the hints the author kept dropping, but I was pleasantly surprised at how she developed it. I may also have added a new bookish crush to my ever growing list, but I never mind that.

I cannot say too much for it would ruin the story, but I will say this. One of us is lying is a very entertaining read and I had a marvelous time playing detective and trying to piece together the bits of evidence revealed by each chapter.

I am very excited to read the sequel and delve into a new mystery. Hopefully it will be just as good as this one was. 

If you enjoy the thrill only a good mystery can give, then this is the book for you!

Chain of Gold by Cassandra Clare | Review *contains spoilers for The Infernal Devices*

Hardback: 624 pages

Publisher: Walker Books

Published: 2020

Language: English

Rating: 5 / 5 stars

I've been waiting for this book for so long and it was so worth it. It turned out to be everything I have ever wanted from Cassandra Clare.

Chain of Gold is the first installment in The Last Hours series, which is a sequel to The Infernal Devices. Now, the latter is, and always will be my favorite series of the author's and one of my favorites of all times, so getting a sequel to that is like Christmas day came early this year.

The story is set in Edwardian England when fancy suits and dresses were still a thing and I love that so very much. There is a certain elegance to such formal clothes that I wish was still going on today.

The book follows the children of the characters from The Infernal Devices (so you should definitely read that one first) which, in my opinion, is not something we get to see in books often.

They are the next generation of Shadowhunters who, weirdly enough, don't have that much shadowhunting to do. I mean, demons don't just go on holiday for a couple of decades all of a sudden, right?

Cordelia Carstairs, our protagonist, comes to London with her family for a fresh start and to be closer to her future parabatai. Upon her arrival, she is swept into a world of glittering ballrooms and supernatural salons, all the while fighting to keep her secrets hidden.

James Herondale, one of my favorite characters ever written, has a special power due to his heritage: he can travel to the realm of shadows and demons. I really liked the idea, found it made him so much more interesting. 

However, as much as I would love to talk about James this entire review, the girl power is what I live for, as Cassandra Clare never fails to rock that aspect. So it really bugged me that Lucie Herondale, his sister, who has the same heritage, was left out of the supernatural special club. After all, it is not Cassie's style to do that.

My little fit over that was short lived though, seeing as the author had not abandoned Lucie as I initially thought, but had other plans for her. And I must say, Cassandra Clare never disappoints. 

One thing that I found very interesting about this book was that every so often there were chapters titled Days Past which told us little bits and pieces from our main characters' early lives. They were a great deal of help in explaining some aspects of the story that may have otherwise been overlooked.

A surprising part of the book is the female-female parabatai aspect, Lucie Herondale and Cordelia Carstairs. According to the Shadowhunters Codex, the parabatai are not just warriors fighting together, but warriors sworn to lay down their lives for one another, to travel where the other travels and be buried in the same place. The Marks the parabatai put on each other are so much stronger than the rest, the bond linking their souls enhancing their power. 

I might be wrong, but I do not recall, in any of her earlier books, a female-female pair, only male-male or male-female and it is nice to see a change. 

Cassandra Clare is a true artist when it comes to writing characters. While detailed descriptions are not my favorites, the author had me devouring every page of this book, searching for those very parts.

The characters' descriptions had me swooning and I am certain no others will ever have that effect on me. 

"He was beautiful, so beautiful that she forgot to breathe when she looked at him. He had wild, tumbled black hair that looked as if it would be soft to touch, and his long, dark lashes fringed eyes the color of honey or amber. He (...) was sleek and lovely all over, perfectly put together, like a marvelous bit of architecture."

I believe there is no better way of saying it than the author creates painfully beautiful characters. Though, they are not only beautiful, but brave, intelligent and creative as well. Determination hums with each heartbeat and recklessness might just be a common thing.

"I see you have decided to follow in the long Herondale tradition of poor decision-making."

They also feel everything so very deep, which I think might be a shadowhunter thing,

"'We do not get to choose when in our lives we feel pain,' said Matthew 'It comes when it comes, and we try to remember, even though we cannot imagine a day when it will release its hold on us, that all pain fades.'"

as well as their never-ending sass:

"'Obviously, I am sure,' she said. 'Which aspect do you think I am confused about?'"

I honestly think Cassandra Clare might secretly practice some sort of dark magic, for she always finds new ways of torturing our poor souls by playing with the protagonists' destinies the way she does. 

Chain of Gold shattered my heart into so many pieces and put it back together just to break it once more, leaving a bitter joy behind.

"He had never thought that the heart could hold a full measure of sorrow and happiness at the same time." 

I currently relate to that, after finishing this masterpiece of a book. There were no parts that I did not enjoy, which happens so rarely, yet it is so welcomed. The story was so captivating that I had a hard time putting it down. All I wanted was to know what happens next. 

It is by far my favorite read of 2020.

Cassandra Clare is truthfully the queen of fantasy and if you haven't read her books yet, I strongly encourage you to try them out, you will not be disappointed.

The Seven Husbands of Evelyn Hugo | Review

Hardback: 391

Publisher: Atria Books

Published: 2017

Language: English

Rating: 4 / 5 stars 

Where on earth to begin?

I'll start by saying that The Seven Husbands of Evelyn Hugo is the most frustrating book I've ever read in my entire life, but I loved it with every fiber of my body. It was a whirlwind of emotions, good and bad alike, but oh my God, did I want to punch Evelyn in the face half the time!

She is infuriating and manipulative, but so real.

Thinking back on every book I've read with a female protagonist, this one seemed so much more real than most. She is heavily flawed and so conflicted when it comes to love.

Evelyn Hugo is 79 years old and she outlived every person that she loved. Now, she is finally prepared to share the whole truth with the world: the reasons she married 7 times, the significant other she loved the most and everything she did and gave up to be a famous Hollywood actress.

She will do so, however, on one condition: Monique Grant, an unknown magazine reporter, has to write the story.

Monique is as shocked as everyone else in the journalism community. Why her? 

Nevertheless, she does not let this unique opportunity slide.

Over the next few days, the journalist does a thorough research on the actress, digging up each and every article ever written about her, as well as watching her every movie.

”Evelyn always leaves you hoping you’ll get just a little bit more. And she always denies you.”

The actress is beautiful and she learns to use that to her advantage from a very young age. That, however, turns into a life lesson:

“People think that intimacy is about sex. But intimacy is about truth. When you realize you can tell someone your truth, when you can show yourself to them, when you stand in front of them bare and their response is 'you're safe with me'- that's intimacy.”

What I loved most about Evelyn is the complexity of her character. She is a determined young woman, who knows exactly what she wants and is not afraid to cross moral lines to get it. The character development is remarkable, the starlet growing from a girl scared of what people are going to think about her and her actions into a fearless woman and a doting mother, tired of hiding her true self.

“Don't ignore half of me so you can fit me into a box. Don't do that.”

The book has a great LGBTQ+ rep in my opinion which adds another layer to the story.

While I enjoyed reading all about Evelyn, Monique Grant was a completely different story. She is a dull character who can hardly make up her mind about anything and always feels sorry for herself, her chapters being very slow in my opinion.

 

All in all, the book was amazing and I adore the author's writing style. I felt like I was reading about a real person the entire time and even felt the need to google Evelyn Hugo to reassure myself that the book is pure fiction. I'm excited to read more of her work in the future. 

If historical fiction is your cup of tea, then I cannot recommend this book enough!