Fiul Timpului de Deborah Harkness | Recenzie

Număr de pagini: 496

Editură: LITERA

An de apariție: 2019

Limbă: Română

Rating: 3.75 / 5 steluțe

Îmi puteți auzi inima cum se sfărâmă încet? 

Am început această carte cu așteptări până la cer și înapoi, dar nu a fost să fie. Nu pot să spun că m-a dezamăgit, însă a fost obositoare, exagerat de detaliată și m-a lăsat complet confuză.

Fiul Timpului este o continuare a trilogiei All Souls scrisă de Deborah Harkness și prezintă povestea lui Marcus Whitmore. Marcus este personajul meu preferat din întreaga serie, deci când am aflat că autoarea va publica o carte despre el, dansam de fericire. Cel puțin până am început să o citesc.

Cartea este împărțită în două perspective, cea a lui Marcus și cea a lui Phoebe, logodnica acestuia.

Capitolele din perspectiva lui Phoebe nu au fost deloc rele, ba chiar m-am distrat citindu-le și aflând mai multe despre acest personaj din moment ce, după părerea mea, autoarea nu a vorbit destul despre ea în trilogia inițială. Phoebe și-a făcut apariția în cel de-al doilea volum și am adorat-o din prima clipă.

„Miracolele ar trebui să lase o urmă, ca să ne putem aminti cât de prețioase sunt.”

Acum, pe cât de mult îmi plac capitolele narate de Phoebe, le-am detestat pe cele care dezvăluiau povestea tinereții lui Marcus. Cu toate că îl ador, nu pot spune că anii 1700 și scenele de război sunt pe placul meu. 

Autoarea este istoric și îmi place că Fiul Timpului prezintă evenimentele cât mai aproape de adevăr cu putință, însă de multe ori am avut impresia că citesc lecții dintr-un manual de istorie. Și cu toată dragostea mea pentru istorie, tot trebuie să îi dau dreptate doamnei Bishop:

„Războiul înseamnă o mare irosire a timpului femeilor.”

 Înainte de a citi Fiul Timpului, Marcus era, fără doar și poate, personajul meu preferat dintre cele scrise de Deborah, dar acum l-a ajuns cineva din urmă. Ysabeau de Clermont.

Ysabeau este bunica lui Marcus. Ea este un vampir antic și, totodată, unul dintre cele mai înțelepte personaje create de autoare. Ysabeau este întruchiparea eleganței, o femeie conservatoare și un model de urmat. Este întotdeauna prezentă pentru a o ghida pe Phoebe prin dificultățile transformării sale și pentru a o sfătui când are nevoie.

„Să fii vampir înseamnă să alegi viața (...) În cele din urmă, dorința noastră necurmată de a trăi este ceea ce ne definește. Fără asta, nu suntem decât un coșmar sau fantome, umbre ale oamenilor care am fost cândva.”

 Am citit această carte în 3 zile, însă părea interminabilă și am fost mai mult decât fericită să încep o alta.

Cartea conține și câteva scene destinate adulților care, în opinia mea, au fost foarte binevenite pentru a întrerupe monotonia evenimentelor. Ceea ce a salvat însă situația, a fost finalul. Ultimele 100 de pagini au fost sarea și piperul întregii cărți, oferindu-ne un fir narativ neîntrerupt de amintiri din trecut și mult mai ușor de urmărit.

În final, mă bucur că am citit această carte, deoarece am avut ocazia să vizitez din nou această lume încântătoare, populată de personaje de neuitat. O altă carte va apărea destul de curând, având ca protagonist un alt personaj mult îndrăgit al seriei și sunt foarte entuziasmată să o citesc. 

Dacă ați citit trilogia All Souls și sunteți curioși să aflați mai multe despre trecutul lui Marcus și viața ca vampir a lui Phoebe, Fiul Timpului merită o șansă. Până la urmă, chiar dacă nu a fost preferata mea, poate deveni una din ale voastre. 

Lectură plăcută!

Șarpe și Porumbel de Shelby Mahurin | Recenzie

Număr de pagini: 496

Editură: CorinTeens

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe

Minciuni, trădări și dezvăluiri neașteptate - combinația care îți va fura inima!

Am auzit păreri mixte despre această carte de când a apărut pentru prima dată în State. Unii au adorat-o, pe când alții nu au reușit să o termine, susținând că bate pasul pe loc.

Când am auzit că se traduce la noi, am decis că trebuie să mă conving singură care dintre variante se aplică în cazul meu.

Spoiler: o ador.

Șarpe și Porumbel este debutul excepțional al autoarei Shelby Mahurin, care a creat o poveste de neuitat într-o lume magică și un grup de personaje fabuloase care să ne însoțească răbdătoare până la ultima pagină.

Louise LeBlanc este o vrăjitoare fugară. Reid Diggory este un respectat Căpitan al Vânătorilor, determinat să ”curețe” lumea de răul adus de vrăjitoare și magia acestora. Ce se întâmplă când destinele celor doi sunt unite prin sfânta ceremonie a căsătoriei? 

Nimic bun, cu siguranță, pentru că în final,

„Dragostea ne prostește pe toți.”

O să încep prin a spune că îmi place nespus de mult stilul autoarei. Foarte multe romane încep cu scene descriptive menite să ne ușureze tranziția către acțiunea propriu zisă, însă nu și acesta. Shelby Mahurin ocolește etapa introductivă, aruncându-ne direct în toiul acțiunii.

Iar la prima pagină ne întâmpină Louise LeBlanc.

Lou este cel mai revigorant personaj despre care am citit de la o vreme încoace. Este carismatică, seducătoare și, probabil cel mai important, vicleană. 

Cu toate că acțiunea se petrece în Franța secolului al XIX-lea, o vreme în care era scandalos ca o femeie să se comporte după bunul plac, Louise refuză să se supună normelor societății, însetată de libertate și dorința de a trăi. Astfel, atunci când facem cunoștință cu ea în primul capitol, o surprindem îmbrăcată în haine bărbătești în mijlocul unui bordel.

O temă foarte populară în YA este băiatul rău care se îndrăgostește de fata cuminte. În această poveste însă, rolurile sunt inversate. Lou este șarpele la care face referire titlul, lăsându-l pe Reid să joace rolul porumbelului, care i se potrivește mănușă. El este un bărbat rezervat care consideră că a fi Vânător este cea mai mare onoare, slujind Biserica și monarhia cu smerenie. Reid ascultă de sfatul arhiepiscopului și duce la împlinire ordinele date de acesta fără să-i pună la îndoială motivele. 

Astfel, când arhiepiscopul declară că singura cale de a-și curăța numele este căsătoria, Reid nu se împotrivește.

Momentele îndrăgite foarte tare de Lou - dar și de mine - sunt cele în care Reid roșește din cauza ei, lucru care se întâmplă foarte des pe parcursul cărții și care este ilegal de adorabil.

„Era o brută. O brută îngâmfată, dar drăgălașă, din anumite puncte de vedere.”  

Secvența în care Reid află adevărul despre identitatea lui Lou a fost cea pe care am așteptat-o cu sufletul la gură. Pe măsură ce relația lor se transforma treptat din omidă în fluture, mi-am imaginat tot felul de scenarii, unele cu un final fericit, iar altele cu unul dezastruos.

Acum rămâne pe voi să descoperiți pentru care dintre cele două a optat autoarea.

Șarpe și Porumbel este o capodoperă literară plină de umor și presărată cu întorsături de situație la tot pasul. Odată prinsă în mrejele ei, mi-a fost aproape imposibil să o las din mână. Aștept cu nerăbdare volumul doi pentru a afla ce alte peripeții le-au mai fost pregătite protagoniștilor noștri.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

Revolta de Suzanne Collins | Recenzie

Număr de pagini: 336

Editură: Nemira

An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)

Limbă: Română

Rating: 3.5 / 5 steluțe

În primele două volume suntem spectatorii Jocurilor Foamei, urmărind tributurile care se luptă pentru supraviețuire în arenă. În volumul trei începe războiul.

Ultimul volum din Jocurile Foamei m-a lăsat cu păreri mixte, să fiu sinceră. Abia așteptam să văd ce se va întâmpla cu personajele și cum va evolua acțiunea după cluffhanger-ul de la finalul celui de-al doilea volum. 

Revolta nu se compară cu Sfidarea însă, sau poate așteptările mele erau prea mari. 

În a treia carte ne este introdusă o lume complet nouă față de cea cu care eram obișnuiți - Districtul 13 - prin urmare există multiple pasaje descriptive foarte lungi care, pe mine, m-au pierdut. Acum, desigur, depinde de cititor. Pentru mine, personajele și acțiunea contează mai mult decât descrierea, astfel organizarea revoluției și desfășurarea evenimentelor au fost subiectele pe care m-am concentrat mai mult, lăsând în plan secundar echipamentul militar și aspectul Districtelor vizitate.

Un lucru care mi-a plăcut în mod deosebit este atitudinea pe care o adoptă Katniss în timpul revoltei, transformându-se treptat în Gaița-Zeflemitoare pe care au dorit-o aliații săi.

„- Președintele Snow spune că ne trimite un mesaj? Ei bine, am și eu unul pentru el. (...) Focul se răspândește! Daca noi ardem, voi ardeți împreună cu noi!”

„Fata din foc” a devenit astfel un simbol pentru cetățenii Panemului prin dorința de a lupta pentru o țară liberă.

Gale din volumul trei m-a impresionat - Suzanne Collins i-a oferit, într-un final, un scop. Încă de la început îl vedem pe Gale ca fiind calm și pregătit de orice situație, acomodându-se în Districtul 13 mai bine decât mulți alții. Locul său a fost întotdeauna pe câmpul de luptă și sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să văd cum s-ar fi descurcat în arenă.

Și pentru că nu pot evita subiectul, Revolta nu este ocolită de tragedie. Ai spune că după două cărți în care personajele mor de la o pagină la alta, sunt deja obișnuită cu faptul că fiecare dintre ei poate muri în orice moment, iar autoarea nu practică favoritismul. 

Se pare că nu.

Seria Jocurile Foamei a fost o aventură de la prima pagină până la ultima. Am avut plăcerea de a cunoaște un grup de personaje neînfricate pe care le-am adăugat pe lista preferatelor și cu toate că au avut și părți slabe, cele trei volume alcătuiesc o poveste de neuitat. 

Poate că Revolta nu a fost finalul de serie la care m-am așteptat, dar a avut deznodământul la care speram.

Cartea poate fi achiziționată pe site-ul Editurii Nemira, link aici.

Lectură plăcută!

Sfidarea de Suzanne Collins | Recenzie

Număr de pagini: 328

Editură: Nemira

An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)

Limbă: Română

Rating: 4.5 / 5 steluțe

Dacă ați citit recenzia pe care am scris-o pentru primul volum al seriei Jocurile Foamei, știți deja că îl consider un debut excepțional pentru o trilogie. Ca urmare, m-am așteptat ca următoarele volume să fie la fel, sau poate chiar mai bune. 

Dar n-am crezut că vor fi chiar atât de bune.

Mi-am propus să nu spun prea multe despre acțiune, deoarece aproape tot poate fi considerat spoiler, așa că mă voi limita la notițele pe care le-am făcut pe durata lecturii.

Sfidarea urmărește viața de după Jocuri a lui Katniss Everdeen și Peeta Mellark, îndrăgostiții născuți sub o stea potrivnică, care sunt acum trimiși în Turneul Învingătorilor, vizitând fiecare District și, pe urmă, Capitoliul, unde sunt lăsată fără cuvinte.

Excentricitatea este, fără niciun dubiu, sarea și piperul acestei lumi. Cetățenii Capitoliului sunt mereu în pas cu moda, șocând cu mândrie cititorii atunci când le sunt prezentate portretele fizice.

„Îmi înhață palma și mi-o întinde între mâinile ei verzi ca mazărea. Nu, pielea ei nu mai are acum chiar nuanța asta de verde. E, mai degrabă, verdele deschis al plantelor perene. Schimbarea e, fără îndoială, o încercare de a se menține în ton cu tendințele capricioase ale modei din Capitoliu.”

Katniss pe de altă parte, este loială priorităților sale: să rămână ea însăși, niciodată un pion al Capitoliului. 

 „Mă port ca și cum aș fi încântată, dar oamenii din Capitoliu nu mă interesează câtuși de puțin. Nu fac altceva decât să mă distragă de la mâncare.”

În primul volum, protagonista mi s-a părut un personaj interesant, dar pe măsură ce avansez cu lectura, Katniss prinde un altfel de contur. Am ajuns să o admir pentru curajul de care dă dovadă pe parcursul cărții și nu o mai pot limita doar la „interesantă”: ea este determinată, încăpățânată și, mai presus de toate, ascunde un suflet bun. 

Peeta și Gale mi-au pregătit de asemenea o surpriză în această carte. Am vorbit în prima recenzie despre cât de mult mi-a plăcut de Gale și cum Peeta era mai detestabil decât președintele Snow. Ei bine, tocmai s-a întors roata.

Gale din al doilea volum este stagnant, preferând să trăiască într-o bulă de confort unde Katniss îi consumă fiecare gând, refuzând să accepte realitatea. Nu știu ce s-a întâmplat între prima și a doua carte, dar personajul de care m-am atașat atât de mult a dispărut fără urmă.

Peeta pe de altă parte este complet schimbat și nu pot nega că îmi place această schimbare. Jocurile Foamei sunt, cu siguranță, un coșmar pentru tributuri, însă sunt de părere că pentru Peeta au fost exact ce avea nevoie, deoarece l-au maturizat.

Și pentru că suntem la capitolul „Personaje”, este cineva pe care nu îl pot trece cu vederea: Finnick Odair. Finnick este unul dintre învingătorii Districtului 4 și o adevărată plăcere despre care să citești. L-am adorat încă de la prima apariție și abia aștept să citesc mai multe despre el în următoarea carte. 

Sfidarea este volumul meu preferat până acum, încărcat de momente palpitante și dezvăluiri uluitoare. Mă bucur nespus că m-am decis să citesc această serie și sper ca volumul trei să fie la fel de bun ca acesta.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Nemira. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

Frăția Corbilor de Maggie Stiefvater | Recenzie

Număr de pagini: 456

Editură: Nemira

An de apariție: 2018

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe

Magie, mistere și copaci care vorbesc latină - ingredientele perfecte pentru o poveste de neuitat! 

Am auzit foarte multe lucruri bune despre seria Frăția Corbilor de Maggie Stiefvater înainte de a se traduce și la noi și pot spune cu toată sinceritatea că merită tot hype-ul și chiar mai mult.

Genul meu preferat este fantasy, însă nu pot nega că sunt momente în care prefer un contemporary. 

Această serie le are pe amândouă, iar autoarea primește un 10 de la mine pentru măiestria cu care a împletit genurile. Cu toate acestea, evoluția imposibil de prezis a acțiunii este cea care m-a captivat în totalitate.

Frăția Corbilor o are în prim-plan pe Blue Sargent, o tânără de 16 ani care provine dintr-o familie de clarvăzătoare din micul oraș Henrietta, dar care, în mod straniu, nu a moștenit darul clarviziunii. 

Lui Blue i-a fost prezis viitorul de multe ori pe parcursul vieții sale și de fiecare dată rezultatul era același: își va ucide sufletul pereche cu un sărut.

A devenit o tradiție ca în fiecare an, în ajunul zilei de Sf. Marcu, Blue să meargă împreună cu mama ei în curtea unei biserici părăsite, servind drept amplificator pentru puterile acesteia. Anul acesta însă, Blue vede pentru prima dată un spirit.

„- Asta e tot? șopti ea.

 - Asta e tot ce a mai rămas, răspunse Gansey închizând ochii.” 

Gansey, Ronan, Adam și Noah sunt „băieții corbi”, elevi ai Colegiului Aglionby și, împreună cu Blue, protagoniștii cărții. Cei cinci adolescenți formează grupul al cărui lider neoficial este Gansey și îsi petrec timpul liber căutând meridianul energetic din Henrietta, țelul lor fiind descoperirea unui rege mort, ajuns în prezent doar o legendă.

De când am auzit descrierea seriei, interesul mi-a fost stârnit. Aveam așteptări uriașe când am început să citesc primul volum și eram convinsă că voi fi atât de prinsă de poveste încât nu-mi voi da seama când a trecut timpul.

Ei bine, nu totul se desfășoară mereu conform planului.

Primele aproximativ 100 de pagini au avut foarte multă descriere căreia, de multe ori, nu-i vedeam rostul. Pagini întregi încărcate de detalii pe care le-am uitat destul de repede. Mi-a luat mai mult timp decât am crezut să trec de această parte, însă nu m-am lăsat deznădăjduită.
Când a început în sfârșit acțiunea, s-a simțit ca o întoarcere la 180 de grade. Deodată ritmul era alert și se întâmplau foarte multe lucruri într-o perioadă foarte scurtă de timp și cred ca aceea a fost partea mea preferată din carte.

Ador momentele care țin cititorii cu sufletul la gură, iar această carte a avut din plin! Dar desigur, aceste momente tind să dezvolte un fler pentru dramatic, așa că fiți siguri că se vor lăsa așteptate.

Încă din primele capitole este sugerată ideea că Blue și Gansey sunt suflete pereche, așa că așteptam cu nerăbdare momentul întâlnirii lor. Îi va spune Blue adevărul de la început sau va păstra tăcerea?
Vă voi lăsa pe voi să aflați acest lucru.

Dinamica dintre Blue și băieții corbi este absolut savuroasă. 

„- Ești ca masa aia pe care o vrea toată lumea la Starbucks, bombăni Gansey, punându-se în mișcare. 

 - Poftim?! clipi Blue foarte des.

           - Lângă priza din perete, zise Gansey peste umăr.”

Ador modul în care interacționează cu fiecare dintre ei și cum nu se lasă intimidată de faptul că este singura fată din grup, ba chiar se potrivește la fel de bine ca o piesă rătăcită de puzzle.

Primul volum al seriei este o adevărată aventură care merită fiecare secundă de explorare. Dacă v-am trezit interesul pentru carte, o puteți achiziționa pe site-ul editurii Nemira. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

 

 

Time's Convert by Deborah Harkness | Review

Paperback: 448

Publisher: Headline Publishing Group

Published: 2019

Language: English

Rating: 3.75 / 5 stars 

Can you guys hear my soul weeping after finishing this book? And it is not even good weeping, no. It's full on crying like a baby because I had such high expectations going into this book and it just wasn't what I was expecting it to be. 

I cannot say it disappointed me, it did no such thing, yet it was tiresome and confusing, for it was too detailed.

Time's Convert is a sequel to the All Souls trilogy and it is focused on Marcus' story. Marcus is my favorite character from that series so when I heard that the author was writing a book about him, I was literally doing a happy dance. That is, until I started reading it.

The book is told in two perspectives, Marcus' and Phoebe's, the former's fiancee.

Phoebe's chapters were actually not bad, they were rather fun and I enjoyed reading more about her, seeing that she only made a brief appearance (in my opinion) in the trilogy. She was introduced in the second book and I adored her from the very first moment. 

"Miracles should leave a mark, so that we can remember how precious they are."

Now as much as I loved her parts, I was dreading the chapters that told the story of Marcus' youth. Though I love him deeply, I wasn't fond of the 1700's told from his point of view and especially not the war-centered scenes. 

The author is a historian and I love that she wrote this book as close to the truth as possible, but it felt like reading a plain old history book. And as much as I love history, I have to agree with Mistress Bishop:

"War is such a waste of women's time."

Before reading Time's Convert, Marcus was my absolute favorite character and no other in this series meant that much to me. However, after finishing this book, there is another one that I love just as much, and that is Ysabeau de Clermont. 

Ysabeau is an ancient vampire, Marcus' grandmother, and one of the wisest characters that the author has written. She is elegant, she is a role model and rather old school, which I adore about her. She is always there to guide Phoebe through her transition and offers the best advice.

"'To be a vampire you must choose life - your life (...) over and over again (...),' Ysabeau said. (...) In the end, it is our relentless drive to live that defines us. Without that, we are nothing but a nightmare or a ghost: a shadow of the humans we once were.'"

I read this book in 3 days but it felt like months and I was so excited to just move on to another book.

There were some smutty parts throughout the story which spiced things up a bit, but what saved it, a little bit at least, in my opinion, was the ending. The last 100 or so pages broke the monotony of the war and the memories and developed into a plot line that was so much easier to follow.

All in all, I am actually glad that I read this because I got to revisit this beautiful world filled with incredible characters. There is a book coming soon focused on another character that I am excited to read about, perhaps it will be better that this one. I'm not giving up on this author so easily.

If you read the All Souls trilogy and are curious about Marcus' past and Phoebe's future, then you could give this a try. After all, this was not for me, but it might be the book for you. 

August TBR | Magical Readathon

Salutare tuturor!

Este oficial august, iar asta înseamnă că a venit timpul pentru N.E.W.T.s! 

N.E.W.T.s este cea de-a doua parte a readathon-ului organizat de Book Roast pe YouTube și are la baza examenele din ultimul an al studenților de la Hogwarts. 

2020 este al treilea an în care G organizează acest readathon și este primul în care am reușit și eu să particip.

Prima parte a maratonului, O.W.L.s, este susținută în aprilie și fiecare examen corespunde uneia dintre cele 12 materii.

Spre deosebire de O.W.L.s, unde fiecare materie necesită o singură carte citită, N.E.W.T.s  necesită 3 pentru notă maximă, lucru care complică puțin treaba. Nota maximă este O (Outstanding) și aceasta necesită 3 cărți citite, E (Exceeds Expectations) necesită doar 2, iar A (Acceptable) una singură.

Pentru mai multe detalii despre O.W.L.s si N.E.W.T.s, puteți accesa Book Roast pe YouTube.

Cariera magică pe care mi-am ales-o este cea de Bibliotecar și pentru aceasta am de citit 12 cărți: 5 în cadrul O.W.L.s si 7 pentru N.E.W.T.s.

Examenele O.W.L.s au mers surprinzător de repede și sper ca și acestea să fie la fel.

Prima materie pentru examen este ANCIENT RUNES unde trebuie să obțin un O, ceea ce înseamnă că am de îndeplinit toate cele 3 cerințe:

• O carte al cărei autor are un nume care începe cu B - Regatul Sufletelor de Rena Barron
• Un clasic - Mândrie și Prejudecată de Jane Austen
• O carte romance - Always and Forever, Lara Jean de Jenny Han

Următoarea materie este DEFENCE AGAINST THE DARK ARTS unde am nevoie de un E:

• O carte thriller / horror - One of us is next de Karen M. McManus
• O carte care conține demoni sau în care acțiunea se petrece pe/în apă - pentru aceasta nu am selectat o carte încă, însă cu siguranță va fi una de Cassandra Clare: fie Tales from the Shadowhunters Academy, fie Regina Aerului și a Întunericului

După aceea avem HISTORY OF MAGIC unde, din nou, trebuie să obțin un E:

• O carte historical fiction - Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys
• O carte cu o copertă neagră - Șarpe și Porumbel de Shelby Mahurin

Acesta este TBR-ul meu pentru luna august, însă exista posibilitatea să se schimbe până la final. Sunt un mood reader, prin urmare nu reușesc aproape niciodată să mă țin de un TBR după ce îl selectez.

Cu toate acestea, sper să reușesc să completez toate cerințele pentru N.E.W.T.s și voi încerca să scriu câte un articol săptămânal pentru un update.

Dacă participați și voi în acest maraton, spuneți-mi în comentarii cariera magică pe care v-ați ales-o!

Lectură plăcută!

Casa de Sare și Amărăciuni de Erin A. Craig | Recenzie

Număr de pagini: 400

Editură: CorinTeens

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe


Orice blestem poate fi rupt, cu destulă îndrăzneală. Aceasta este una dintre numeroasele lecții pe care le-am învățat din basme. Este oare posibil ca toate acele povești să se fi înșelat?

Casa de Sare și Amărăciuni este un roman înfiorător și tulburător care urmărește povestea lui Annaleigh și a familiei sale despre care se zvonește că este atinsă de un blestem teribil: una câte una, fetele încep să moară în accidente suspecte.

Sunt oare simple coincidențe sau este ceva mai mult la mijloc?

Cu intenția de a evada din conacul încărcat cu amintiri dureroase, fetele se strecoară noaptea pentru a participa la baluri grandioase și a dansa cu pețitori chipeși. Annaleigh este însă nesigură dacă este o decizie înțeleaptă să cadă pradă ispitei. Până la urmă, cu cine - sau cu ce - dansează ele de fapt?

Romanul este o repovestire a Celor Douăsprezece Prințese Dansatoare, iar repovestirile se numără printre preferatele mele.

Anul trecut am citit To Kill A Kingdom de Alexandra Christo și am iubit acea carte. Eram convinsă că nicio altă carte de acest gen nu îmi va plăcea atât de mult, dar se pare că o poveste întunecată mai târziu, mi-am schimbat părerea.

Annaleigh este una dintre surorile mai mari și este foarte determinată să afle adevărul. Îndoieli încep să îi întunece mintea și întrebări fără răspuns îi alungă somnul. „Și dacă totuși” îi devin cei mai buni prieteni până când decide să pună piciorul în prag și să investigheze accidentele dintr-un alt unghi: sunt într-adevăr accidente, un blestem tragic aruncat asupra lor, sau este, de fapt, crimă?
Cere ajutorul surorilor sale, însă acestea îi întorc spatele, convinse că dorința de a găsi un vinovat este doar o fază din doliul tinerei.

Acest lucru nu a oprit-o totuși și sinceră să fiu, nu m-ar fi oprit nici pe mine, dacă aș fi fost în locul ei. Sunt de părere că intuiția noastră știe întotdeauna mai bine decât mintea.

La începutul romanului, familia Thaumas este în doliu. Au pierdut foarte multe persoane importante și după cum este tradiția, doliul durează un an de zile. Mai întâi mama lor, apoi 4 surori, iar fetele Thaumas se simt prinse într-un carusel al pierderii. Când se va termina?

La scurt timp după decesul celei de a patra fete, Annaleigh gasește, împreună cu surorile sale, o ușă ascunsă despre care se spune că este folosită de zeii care doresc să călătorească în lumea muritorilor. Nerăbdătoare să evadeze din monotonia insulei, acestea se pierd în muzica ce le ghidează fiecare mișcare, întorcându-se acasă după fiecare noapte de dans cu pantofii distruși, lucru care îl înnebunește pe tatăl lor în încercarea de a-și da seama care este cauza.

Ce se înâmplă totuși, atunci când frumoasa fantezie încărcată cu rochii colorate și parteneri chipeși se transformă într-un coșmar? O să vadă Annaleigh adevărul la timp, sau un pact cu diavolul făcut în taină va fi sfârșitul lor?

Cartea are și puțin romance, însă nu este prea reușit, după părerea mea. Este cam grăbit și sinceră să fiu, nu prea mi-a păsat ce se întâmplă cu personajele pe plan romantic. Mi s-a părut că le lipsește chimia, potrivindu-se mai bine ca parteneri de investigație decât ca și cuplu.

Există și un lucru pe care mi-aș fi dorit să îl zăresc mai mult în roman, acela fiind o descriere mai amplă a personajelor. Avem câteva elemente descriptive: culoarea ochilor, a părului și culoarea pielii, însă sunt destul de vagi și nu sunt menționate pentru toate personajele. Eu una am nevoie de mai multe detalii pentru a putea să îmi formez în minte imaginea personajului.

În final pot doar să spun că această carte este foarte bună, unul dintre cele mai bune mistere pe care le-am citit până acum. Ador cărțile care mă țin cu sufletul la gură, iar aceasta a avut doza perfectă de supans, aromată cu fiori de care nu veți scăpa până la final.

Cartea poate fi achiziționată aici.

Lectură plăcută!

One of Us is Lying by Karen M. McManus | Review

Paperback: 384

Publisher: Penguin Books

Published: 2017

Language: English

Rating: 4.5 / 5 stars

Five students are sent to detention and only four walk out alive. 

Now that sounds like a great start to a mystery, doesn't it?

I believe that a good mystery is one that keeps you on your toes the entire time, unable to put the book down until the truth is revealed. And One of Us is Lying did just that for me. 

I will be honest and admit that I did not have high expectations going into this one and thought it will be a quick painfully obvious read.

It was quick, but not obvious, for it kept me guessing and changing my mind about the killer all throughout the book. And I still did not figure it out in time for the big reveal. 

The book is told in four perspectives which is not my cup of tea, because I usually find it hard to keep track of who is narrating after a while. However, I do not think this one would have been as good a mystery as it is if it were told by one person alone, for alternating the chapters in four POVs raised a burning question: if all claim innocence, which one of them is lying?

“Unless one of us is lying. Which is always a possibility.”

The story is engaging, the writing is accessible and the characters are amazingly written. 

Bronwyn is the brain, future valedictorian and Yale-bound, Addy is the beauty, the perfect homecoming princess, Nate is the criminal, on probation for dealing, Cooper is the athlete, the all-star baseball player and Simon is the outcast, the creator of About You, Bayview High's notorious gossip app.

When Simon dies while in detention, the four remaining students become persons of interest in a murder investigation. Questioned time and time again, carefully kept secrets are revealed and their lives change forever.

”Six hours and five minutes from then we were heading to detention. An hour later, he died.
Seventeen years, gone just like that.”

While there is diversity present throughout the story, I do have to point out that the book is not cliche-free and I did roll my eyes quite a bit at that. We have the good girl falling for the bad boy, the high school princess dating a jock and so on. 

Even so, this book was a great remedy for my two month reading slump. 

The romance was predictable due to the hints the author kept dropping, but I was pleasantly surprised at how she developed it. I may also have added a new bookish crush to my ever growing list, but I never mind that.

I cannot say too much for it would ruin the story, but I will say this. One of us is lying is a very entertaining read and I had a marvelous time playing detective and trying to piece together the bits of evidence revealed by each chapter.

I am very excited to read the sequel and delve into a new mystery. Hopefully it will be just as good as this one was. 

If you enjoy the thrill only a good mystery can give, then this is the book for you!

Chain of Gold by Cassandra Clare | Review *contains spoilers for The Infernal Devices*

Hardback: 624 pages

Publisher: Walker Books

Published: 2020

Language: English

Rating: 5 / 5 stars

I've been waiting for this book for so long and it was so worth it. It turned out to be everything I have ever wanted from Cassandra Clare.

Chain of Gold is the first installment in The Last Hours series, which is a sequel to The Infernal Devices. Now, the latter is, and always will be my favorite series of the author's and one of my favorites of all times, so getting a sequel to that is like Christmas day came early this year.

The story is set in Edwardian England when fancy suits and dresses were still a thing and I love that so very much. There is a certain elegance to such formal clothes that I wish was still going on today.

The book follows the children of the characters from The Infernal Devices (so you should definitely read that one first) which, in my opinion, is not something we get to see in books often.

They are the next generation of Shadowhunters who, weirdly enough, don't have that much shadowhunting to do. I mean, demons don't just go on holiday for a couple of decades all of a sudden, right?

Cordelia Carstairs, our protagonist, comes to London with her family for a fresh start and to be closer to her future parabatai. Upon her arrival, she is swept into a world of glittering ballrooms and supernatural salons, all the while fighting to keep her secrets hidden.

James Herondale, one of my favorite characters ever written, has a special power due to his heritage: he can travel to the realm of shadows and demons. I really liked the idea, found it made him so much more interesting. 

However, as much as I would love to talk about James this entire review, the girl power is what I live for, as Cassandra Clare never fails to rock that aspect. So it really bugged me that Lucie Herondale, his sister, who has the same heritage, was left out of the supernatural special club. After all, it is not Cassie's style to do that.

My little fit over that was short lived though, seeing as the author had not abandoned Lucie as I initially thought, but had other plans for her. And I must say, Cassandra Clare never disappoints. 

One thing that I found very interesting about this book was that every so often there were chapters titled Days Past which told us little bits and pieces from our main characters' early lives. They were a great deal of help in explaining some aspects of the story that may have otherwise been overlooked.

A surprising part of the book is the female-female parabatai aspect, Lucie Herondale and Cordelia Carstairs. According to the Shadowhunters Codex, the parabatai are not just warriors fighting together, but warriors sworn to lay down their lives for one another, to travel where the other travels and be buried in the same place. The Marks the parabatai put on each other are so much stronger than the rest, the bond linking their souls enhancing their power. 

I might be wrong, but I do not recall, in any of her earlier books, a female-female pair, only male-male or male-female and it is nice to see a change. 

Cassandra Clare is a true artist when it comes to writing characters. While detailed descriptions are not my favorites, the author had me devouring every page of this book, searching for those very parts.

The characters' descriptions had me swooning and I am certain no others will ever have that effect on me. 

"He was beautiful, so beautiful that she forgot to breathe when she looked at him. He had wild, tumbled black hair that looked as if it would be soft to touch, and his long, dark lashes fringed eyes the color of honey or amber. He (...) was sleek and lovely all over, perfectly put together, like a marvelous bit of architecture."

I believe there is no better way of saying it than the author creates painfully beautiful characters. Though, they are not only beautiful, but brave, intelligent and creative as well. Determination hums with each heartbeat and recklessness might just be a common thing.

"I see you have decided to follow in the long Herondale tradition of poor decision-making."

They also feel everything so very deep, which I think might be a shadowhunter thing,

"'We do not get to choose when in our lives we feel pain,' said Matthew 'It comes when it comes, and we try to remember, even though we cannot imagine a day when it will release its hold on us, that all pain fades.'"

as well as their never-ending sass:

"'Obviously, I am sure,' she said. 'Which aspect do you think I am confused about?'"

I honestly think Cassandra Clare might secretly practice some sort of dark magic, for she always finds new ways of torturing our poor souls by playing with the protagonists' destinies the way she does. 

Chain of Gold shattered my heart into so many pieces and put it back together just to break it once more, leaving a bitter joy behind.

"He had never thought that the heart could hold a full measure of sorrow and happiness at the same time." 

I currently relate to that, after finishing this masterpiece of a book. There were no parts that I did not enjoy, which happens so rarely, yet it is so welcomed. The story was so captivating that I had a hard time putting it down. All I wanted was to know what happens next. 

It is by far my favorite read of 2020.

Cassandra Clare is truthfully the queen of fantasy and if you haven't read her books yet, I strongly encourage you to try them out, you will not be disappointed.

The Seven Husbands of Evelyn Hugo | Review

Hardback: 391

Publisher: Atria Books

Published: 2017

Language: English

Rating: 4 / 5 stars 

Where on earth to begin?

I'll start by saying that The Seven Husbands of Evelyn Hugo is the most frustrating book I've ever read in my entire life, but I loved it with every fiber of my body. It was a whirlwind of emotions, good and bad alike, but oh my God, did I want to punch Evelyn in the face half the time!

She is infuriating and manipulative, but so real.

Thinking back on every book I've read with a female protagonist, this one seemed so much more real than most. She is heavily flawed and so conflicted when it comes to love.

Evelyn Hugo is 79 years old and she outlived every person that she loved. Now, she is finally prepared to share the whole truth with the world: the reasons she married 7 times, the significant other she loved the most and everything she did and gave up to be a famous Hollywood actress.

She will do so, however, on one condition: Monique Grant, an unknown magazine reporter, has to write the story.

Monique is as shocked as everyone else in the journalism community. Why her? 

Nevertheless, she does not let this unique opportunity slide.

Over the next few days, the journalist does a thorough research on the actress, digging up each and every article ever written about her, as well as watching her every movie.

”Evelyn always leaves you hoping you’ll get just a little bit more. And she always denies you.”

The actress is beautiful and she learns to use that to her advantage from a very young age. That, however, turns into a life lesson:

“People think that intimacy is about sex. But intimacy is about truth. When you realize you can tell someone your truth, when you can show yourself to them, when you stand in front of them bare and their response is 'you're safe with me'- that's intimacy.”

What I loved most about Evelyn is the complexity of her character. She is a determined young woman, who knows exactly what she wants and is not afraid to cross moral lines to get it. The character development is remarkable, the starlet growing from a girl scared of what people are going to think about her and her actions into a fearless woman and a doting mother, tired of hiding her true self.

“Don't ignore half of me so you can fit me into a box. Don't do that.”

The book has a great LGBTQ+ rep in my opinion which adds another layer to the story.

While I enjoyed reading all about Evelyn, Monique Grant was a completely different story. She is a dull character who can hardly make up her mind about anything and always feels sorry for herself, her chapters being very slow in my opinion.

 

All in all, the book was amazing and I adore the author's writing style. I felt like I was reading about a real person the entire time and even felt the need to google Evelyn Hugo to reassure myself that the book is pure fiction. I'm excited to read more of her work in the future. 

If historical fiction is your cup of tea, then I cannot recommend this book enough!

The results | April Wrap Up

I was actually planning on writing an article a week and update you on my reading throughout each week but that didn't happen. I was so focused on the books that writing updates just slipped my mind so now I'm here with a long overdue article about my O.W.L.s results.

I passed my O.W.L.s!

April was a really good reading month for me, I ended up reading 6 books and completing all the prompts I selected for my O.W.L.s exams plus one book for the Merpeople Linguistics seminar.

First I read Library of Souls by Ransom Riggs which is the third installment in the Miss Peregrine's Peculiar Children series. I put down the Miss Peregrine series a while back and I honestly have no idea why, because when I picked up the third book last month, I enjoyed it quite a lot. It was fun, filled with adventure and impossible quests, and all in all a great read.
The series follows Jacob Portman who witnesses his grandfather being killed by a monster that weirdly enough, no one else can see. A long trip to a secluded island later, Jacob finds Miss Peregrine's orphanage for peculiar children as well as all of his grandfather's childhood friends.

The story is captivating and the world is definitely one that I would love to visit, but there is one thing that makes this series truly interesting: the pictures.
Each book is filled to the brim with creepy, black and white old photos that are a major help when the description is too much to handle. For me, the description was too much, which is why I couldn't give these books the 5 star rating that I would have wanted to. I am a fan of descriptive fragments in a book, but there is only a certain amount of those that I can read before my brain refuses to focus on them anymore, thus I ended up giving this one a 4 / 5 stars.

This was my read for Defence Against the Dark Arts prompt which was to read a book set at sea / coast.

The second book that I finished completed the challenge for Ancient Runes: read a book with a heart on the cover or in the title. Surprisingly, I didn't have that many options for this prompt, but I did eventually find one that had a heart on the cover (after freaking out that I would have to change the magical career that I chose for this year, of course). For Ancient Runes I read Murder in the Mews by Agatha Christie.

Now I am an Agatha Christie fan and honestly love each and every book that she wrote (that I read so far) and this one did not disappoint me either. It was a quick read and a true challenge to guess the criminal. The book is actually a mini collection of short stories, 4 to be precise, and each was a different mystery to solve for the talented detective Hercule Poirot.

I had four chances to try and guess the culprit and failed each and every one of them because Agatha Christie books are just impossible to predict.
It was a really fun read and it showed me just how much I missed reading mysteries. I gave it a 4.25 / 5 stars.

Next on the list is Percy Jackson and the Greek Heroes by Rick Riordan which I was very excited to read. I really enjoyed its companion, Percy Jackson and the Greek Gods, so I had really high expectations going into this one.
I am a history nerd, so books that contain mythology are very likely to become favorites in no time.
I read this book for Transfiguration: read a book / series that includes shapeshifting and since the gods have a thing for changing their physical form on a daily basis, I thought it fit the prompt best.

I absolutely, without any shadow of a doubt, loved this book. I read the original stories about the greek gods and heroes years ago and enjoyed them very much, yet I'm sure I would have loved them so much more in this format. Unlike the original legends, Rick Riordan's stories are filled with many modern elements and a lot of funny interventions from the author. The interactions between the characters are hilarious, the descriptions are amazing and the characters are very lovable from the first pages.
I ended up giving this a 5 / 5 stars.

For the Artihmancy exam I had to read a book outside of my favorite genre and I decided to try something new while I was at it, so I picked up The Seven Husbands of Evelyn Hugo by Taylor Jenkins Reid which is an adult book. I heard mixed reviews about it and was dreading the idea of a DNF because the summary sounded very intriguing.
And so I gave it a chance and holy guacamole, that book stole my heart.

Basically, the story follows a retired Hollywood actress of the 1960s and 1970s who married seven times and finally decided to share her life story.
I'll admit, all I was interested in was the drama surrounding Evelyn and I thought I could just skip the boring stuff and only read the parts involving her story. After all, those are the only ones that matter, right?

Wrong.

Guys, I cannot even begin to tell you just how much I enjoyed this book, each and every page of it. The story is captivating and it came to a point when it was a real struggle to take a break from reading it and do anything else. My mind just kept getting back to this story and I kept on wondering what would happen next. Evelyn is such a complex character and boy, did I want to slap her. I really liked her at first, sassy and ambitious but as I kept on reading, she became the most annoying character I have ever read about. She was manipulating and determined and right now, a month or so later, I still have not decided if I love her or hate her guts. I guess it's a little bit of both.

It was a great read and I'm looking forward to reading more adult books in the future. I gave it a 4 / 5 stars.

The last exam that I needed to complete my O.W.L.s requirements for the Librarian career was The Tyrant's Tomb which is the fourth installment in the Trials of Apollo series.
History of Magic and the prompt was: read a book featuring witches / wizards and for this one I read

Apollo is one of my favorites when it comes to the gods of Olympus so when I heard there was a series written for him? Yes please!
I read the first three books last year and loved them (I think it might have to do with me living for the moments when Apollo acts like a total drama queen throughout the series) and The Tyrant's Tomb was one of my most anticipated releases of 2019. The series quickly made it to my top favorites and I cannot wait for the last book in the series to finally come out later this year. I am rather sad that it's ending but I just need to know what happens next.

The series follows Apollo who is banished to the mortal world by his father, Zeus, and forced to serve a demigod while completing his trials if he ever wants to be a god again.
As I mentioned before, Apollo's character is a complete diva so you can imagine the amount of drama constantly surrounding him.
On his very first day as a mortal, Apollo meets Meg, a young but powerful demigod and let me tell you, they are quite the team. Each book features a former roman ruler, however, not mentioned from the start, which makes for quite a fun game: guess the cruel ruler before the book reveals him.

I am proud to say that I guessed right each time.

I enjoyed this book very much and once again, this was one that I could hardly put down because it was so captivating. Of course, since it's the fourth book in the series I can't really say much without giving you spoilers so I'll stop here and let you discover those adventures on your own.
I can say though that each Rick Riordan book is better than the previous one and gods, I really hope there will be more series involving the gods of Olympus in the future because I am not ready to say goodbye to this chapter yet.

The Tyrant's Tomb was my last 5 star read for the month of April.

Now because I still had some reading time left, I decided to participate in some of the seminars and I made it to one of them: The Merpeople Linguistics one. For this I had to complete the Herbology prompt, which was to read a book that starts with the letter 'M' and I picked up The Mysterious Affair at Styles, again, by Agatha Christie.

This was another quick read and I almost had it! I almost guessed the killer this time!

But then I changed my mind and got it all wrong, of course.

This is when I officially gave up ever trying to guess the culprit ever again.
I gave it a 4.25 / 5 stars.

And that concludes my O.W.L.s wrap up! I do hope that April was as good a reading month for you as it was for me. Let me know in the comments below the careers you chose and if you passed your O.W.L.s exams!

Micuțele Doamne de Louisa May Alcott | Recenzie

Număr de pagini: 336

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 3.75 / 5 steluțe

Micuțele Doamne este un roman clasic care prezintă viața domestică a unei familii din Massachusetts ce duce un trai modest. Menirea sa, după părerea mea, este de a aduce confort cititorului.

Micuțele doamne este povestea mereu seducătoare a patru surori din orășelul Concord, Massachusetts, Meg, Jo, Beth și Amy, care trec prin aventurile și greutățile epocii de după încheierea Războiului Civil din SUA.

Familia March și-a pierdut averea cu ani în urmă, tatăl fetelor a plecat la război, iar fiecare dintre fiice duce o luptă aprigă cu cel mai mare defect al său.

Cu toate acestea, speranța nu este pierdută, iar personajele noastre trec peste fiecare obstacol așa cum au făcut-o întreaga lor viață - împreună.

Meg este o persoană materialistă în ciuda bunătății la care aspiră zi de zi. La începutul romanului tânăra afirma:

”E îngrozitor să fii sărac!”

Fata este însă conștientă de acest defect și încearcă din răsputeri să îl corecteze.

Recunosc faptul că Meg a fost unul dintre personajele cu care m-am conectat cel mai greu. Am perceput-o ca pe o fată superficială încă din primele pagini și nu a fost ușor să îmi schimb părerea despre ea după aceea, chiar și atunci când maturizarea sa a devenit evidentă, iar tânăra a început să aprecieze trăsăturile morale mai mult decât banii:

”Nu mă tem să fiu săracă, pentru că am fost fericită până acum și știu că voi fi și de acum încolo, pentru că el mă iubește.”

Jo March este fata libertină sau ”băiețelul familiei”. Pe când Meg este nerăbdătoare să fie considerată o tânără doamnă, sora ei refuză cu desăvârșire ideea maturizării, considerând că nimic nu este o pedeapsă mai mare decât aceea de a fi o domnișoară:

”Urăsc să mă gândesc că trebuie să fiu mare și să fiu domnișoara March și să port rochii lungi și să fiu dichisită ca un vas de porțelan.”

Beth este unul dintre personajele mele preferate. Este imposibil de timidă și dacă ar putea, sunt convinsă că s-ar abandona într-o lume a muzicii. Fetița are o inimă mare și multă iubire de oferit, lucru care o transformă în preferata familiei:

”Tu ești o scumpete și nimic altceva.”

Nici eu n-aș fi putut-o spune mai bine.

Ultima, dar nu cea din urmă, este Amy, mezina familiei March care, după părerea mea, este cel mai complicat personaj al romanului și cea cu care mi-a fost imposibil să mă conectez.
Vanitatea și egoismul sunt trăsăturile definitorii ale fetiței și spre deosebire de surorile sale, Amy nu pare la fel de nerăbdătoare să schimbe acest lucru, rămânând indiferentă atunci când Meg o dojenește:

”Acum ești simpatică, dar, dacă nu ai grijă, o să ajungi o adevărată mironosiță.”

Aș minți să spun că Amy nu se schimbă deloc până la final, însă cred că este una dintre cele mai dificile schimbări de pe parcursul romanului, trăsăturile nedemne de o domnișoară ieșind adesea la suprafață pentru a-i pune bețe în roate.

Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit citind acest roman a fost dorința puternică a fetelor de a fi bune. Repetându-și în gând cuvintele mamei lor ca pe o mantra, certându-se una pe cealaltă pentru mici scăpări de temperament și cel mai important, sprijinindu-se una pe cealaltă în momente dificile, surorile March s-au transformat treptat, sub ochii cititorului, în patru tinere doamne.

”Meg, draga mea, fii prudentă, ai grijă de surorile tale. (...) Jo, fii răbdătoare și să nu faci lucruri necugetate. (...) Beth, consolează-te cu muzica ta și fă-ți micile tale treburi gospodărești, iar tu, Amy, ajută-le cât poți, fii ascultătoare și stai cuminte acasă.” 

Sunt de părere că această carte este perfectă pentru această perioadă, când foarte multă lume duce o luptă interioară cu anxietatea. Atmosfera calmă și constantă a cărții oferă lectorului o stare de liniște sufletească neprețuită.

Lectură plăcută!

April TBR | Magical Readathon

So this year I decided that I want to take part in the O.W.L.s Magical Readathon hosted by Book Roast on YouTube.

If you don't know what this readathon is about, it is based on the exams that take place in the fifth year at Hogwarts, the Ordinary Wizarding Levels.
There are 12 subjects and therefore 12 exams. Each subject has a prompt that the reader is supposed to follow in order to pass the specific exam.
There is also a guide with the careers in the Wizarding World and the qualifications those require. Now based on the career that you wish to pursue in the future, you need to follow a certain set of prompts.

I'm not sure I explained that very well, so if you're interested in participating, make sure to check out Book Roast on YouTube and watch the video where she explains how this whole readathon works.

I, for one, chose to become a Librarian which is both an interesting and dangerous path to follow. Alongside taking care of the libraries, a Librarian is required to hunt the Lost Tomes of Knowledge.

Now for this magical career there are 5 exams that I have to pass (5 prompts that I have to stick to) in order to be eligible to participate in the N.E.W.T.s which will take place in August I believe, so for now, let's focus on the O.W.L.s.

The 5 prompts that I have to stick to are:

• ANCIENT RUNES: Heart on the cover or in the title

• ARITHMANCY: Something outside your favorite genre

• DEFENCE AGAINST THE DARK ARTS: Book set at sea or on the coast

• HISTORY OF MAGIC: Book featuring witches / wizards

• TRANSFIGURATION: Book or series that involves shapeshifting

Should be rather easy considering all the reading time I have now with the quarantine going on. The tricky part though is selecting a TBR for this Readathon because I am a mood reader but hopefully I will manage to stick to it. Worse case scenario, I'll swap the selected books for others that fit the prompts. Either way, I am determined to pass the O.W.L.s this year.

For the first prompt I decided to go with Murder in the Mews by Agatha Christie because the edition that I own has a heart on the cover. I also wanted to read this one for a while so now's a great time to do it.

For Arithmancy I chose The Seven Husbands of Evelyn Hugo by Taylor Jenkins Reid which is an adult book and something I don't think I've tried before. It's also a very hyped book and so many poeple said that it is a great read so I'll give it a go and see how it is for myself.

The third prompt is one I already completed by the time this goes up and I'll admit it, it was a hard one and I stretched it a little. For Defence Against the Dark Arts I read Library of Souls by Ransom Riggs (I will go into more detail about it in a future article about my progress on the O.W.L.s). A big part of the series (and this book) happens near or on the water so I stretched it a little and fit it here.

History of Magic is another one that I might stretch a little and go with Percy Jackson's Greek Heroes or Tyrant's Tomb by Rick Riordan because past Percy Jackson books contained witches and these might as well (and I really want to get to those this month so yeah).
However, I might just continue reading the Harry Potter series which fits the prompt best. We'll see.

And last but not least, the prompt for Transfiguration. Book or series that involves shapeshifting. I think this one will be the most difficult of them all because all that comes to mind right now regarding shapeshifting is The Infernal Devices series. I'll be honest, I've been thinking about rereading the series for quite some time now so it seems that this Readathon is the best opportunity for that.

And that concludes my O.W.L.s TBR. I will be back soon with another article on my progress throughout the month and some reviews on the books that I read. If you are participating in the Readathon as well, let me know in the comments below as well as the magical career that you have chosen!

A doua șansă de Christine Riccio | Recenzie

Număr de pagini: 496

Editură: Leda Edge

An de apariție: 2019

Limbă: Română

Rating: 4.25 / 5 steluțe

Dacă ați avea șansa să vă rescrieți un capitol din viață după bunul plac, fără grija de a-i mulțumi pe alții, ați face-o?

Shane este convinsă ca și-a ratat experiența de facultate. Este studentă la medicină, ia examenele cu punctaj maxim și își face părinții fericiți – sună ideal, nu? Însă tânăra nu are prieteni, se întoarce acasă în fiecare weekend, iar despre dragoste nici nu se pune problema...

Ca să aibă parte de schimbarea pe care și-o dorește, Shane se înscrie într-un program de studiu în străinătate, la Londra, unde speră să își facă prieteni, să iasă la întâlniri și să trăiască aventuros!

Însă planul nu se potrivește cu realitatea! Cât de curând, fata se confruntă cu ce înseamnă să ieși din bula de confort, iar, când începe să aibă și îndoieli asupra deciziilor luate, noua viață se destramă.

Până la final, Shane se convinge că, dacă dă dovadă de curaj și de hotărâre, poate învinge orice obstacol. Și, cu puțin ajutor din partea destinului și cu un strop de magie, posibilitățile sunt infinite!

Trebuie să recunosc, ca viitoare studentă, că acest roman a picat la țanc.

Facultatea este un capitol foarte important în viața oricui, deoarece reprezintă decizia noastră finală legat de ceea ce vrem să facem cu viețile noastre.
Părinții mei nu mi-au impus niciodată să urmez o facultate sau o specializare aleasă de ei, iar pentru acest lucru le sunt recunoscătoare. Protagonista noastră pe de altă parte, nu a fost la fel de norocoasă.

O fire retrasă și dominată de anxietate, Shane Primaveri este o elevă model cu note perfecte care își face părinții fericiți studiind medicina, țelul fiind stabilitatea financiară și oportunitățile pe care le va avea urmând această carieră. Sună ca un plan perfect structurat și un viitor asigurat.

Dar fericirea lui Shane unde e?

” Nu știu ce să spun. Am crezut că nu mă deranjează. Asta o face pe mama să fie foarte fericită, dar eu sunt... nu știu... Am crezut că mă va face mai fericită. Dar am senzația că m-am pierdut pe mine într-o oarecare măsură. ”

Shane este prinsă într-o plasă țesută din gânduri care nu îi dau pace, parcă trăind pentru a-i mulțumi pe alții și uitând de propria persoană. Acest lucru se schimbă totuși atunci când tânăra se înscrie într-un program de studiu în străinătate pentru scriere creativă, mințindu-și părinții și falsificând chiar o broșură pentru facultate pentru a-i convinge să o lase să plece.

Odată ajunsă la Londra, protagonista este hotărâtă să transforme acest semestru în cea mai frumoasă experiență de facultate pe care o poate avea cineva.
Conturate de excursii spontane în toată Europa și presărate cu clipe romantice de o intensitate periculoasă, lunile petrecute de Shane în cadrul acestui program par a fi un vis devenit realitate.

Din păcate, după cum ne-au învățat mulți autori până acum, iar Christine Riccio nu este o excepție, momentele frumoase sunt efemere, iar realitatea cinică, astfel, bula plină de bucurie a lui Shane se sparge odată cu vizita neașteptată a părinților săi.

A doua șansă este o lectură ușoară cu care vă puteți delecta într-o după-amiază liniștită și care aduce în scenă una dintre cele mai obișnuite protagoniste despre care am citit de la o vreme încoace.
Shane este o iubitoare de lectură, în special Harry Potter, menționările acestei serii fiind nelipsite pe parcursul romanului.

” Harry Potter vindecă orice !”

Tânăra este de asemenea o scriitoare aspirantă, o doctorantă în stângăcie și o fană înrăită a trupei The Beatles.

Christine a reușit să creeze un personaj complex, a cărui evoluție pe parcursul romanului de la fata izolată la femeia independentă este chiar interesantă de urmărit.

Shane se îndrăgostește de Pilot, unul dintre colegii ei de locuință din Londra, fapt care o transformă într-o adolescentă condusă de emoții care spune doar lucruri greșite.
Recunosc, la început am fost oarecum sceptică privind planul romantic al poveștii, așteptându-mă la un clișeu în care cei doi se cunosc și își dau seama că le este sortit să fie împreună și aici se încheie povestea.

Ei bine, nu.

Povestea de dragoste dintre Shane și Pilot este imperfectă, plină de obstacole, perioade de negare, sentimente îngropate atât de adânc încât au fost uitate. Cu alte cuvinte, toate semnele indicau că nu le e sortit să fie împreună (în ciuda atracției dintre cei doi) și chiar mi-a plăcut acest aspect al poveștii, a fost ceva diferit.

A fost însă și un lucru care m-a împiedicat să acord cărții 5 steluțe, acela fiind descrierile lungi și obositoare ale locurilor pe care protagonista le-a vizitat. Pasajele conțin exagerat de multe detalii peste care autoarea ar fi putut să sară, dirijând atenția cititorului mai mult înspre interacțiunile dintre personaje.
De asemenea aș fi fost curioasă să citesc despre relația lui Shane cu părinții săi care părea a fi aproape ireparabilă, dar care a fost menționată la final a fi reparată și nimic mai mult.

Cred că această carte este numai bună pentru viitorii studenți și nu numai, reprezentând o broșură de sfaturi despre care consider că ne vor fi de folos la un moment dat în viață. Cartea poate fi achiziționată aici.

Lectură plăcută !

House of Salt and Sorrows by Erin A. Craig | Review

Paperback: 400

Publisher: Delacorte Press

Published: 2019

Language: English

Rating: 5 / 5 stars 

Any curse could be broken, if one only dared. That is what every fairy tale we've ever read taught us.

Were those stories, in fact, wrong? 

In a manor by the sea, twelve sisters are cursed.

Annaleigh lives a sheltered life at Highmoor, a manor by the sea, with her sisters, their father, and stepmother. Once they were twelve, but loneliness fills the grand halls now that four of the girls' lives have been cut short. Each death was more tragic than the last—the plague, a plummeting fall, a drowning, a slippery plunge—and there are whispers throughout the surrounding villages that the family is cursed by the gods.

Disturbed by a series of ghostly visions, Annaleigh becomes increasingly suspicious that the deaths were no accidents. Her sisters have been sneaking out every night to attend glittering balls, dancing until dawn in silk gowns and shimmering slippers, and Annaleigh isn't sure whether to try to stop them or to join their forbidden trysts. Because who—or what—are they really dancing with?

When Annaleigh's involvement with a mysterious stranger who has secrets of his own intensifies, it's a race to unravel the darkness that has fallen over her family—before it claims her next.

This book is a retelling of The Twelve Dancing Princesses and I am a big fan of retellings. 

Now I've read To Kill A Kingdom by Alexandra Christo last year and loved every single page of it. I thought that would forever be my favourite retelling out of all but it appears that another dark and twisted retelling later, I changed my mind. 

House of Salt and Sorrows is a very creepy and unsettling story about 12 sisters who keep on dying. The villagers are blaming a curse which may or may not be true, whispering and spreading rumors while the girls are trying to reassure one another.

"There's no curse." Lenore rushed to her side, snapping at me.

Annaleigh is one of the older sisters and she is very determined. Doubts start clouding her mind and questions are keeping her awake at night. 'What if's' become her companions throughout her daily activities until she finally decides that she must uncover the truth. Was it truly a curse - or was it, in fact, murder?

She seeks help with her investigation, but her sisters turn their backs on her, convinced it's just a phase of Annaleigh's grieving process.

She snorted. "There was no shadow. Eulalie wasn't pushed off the cliffs."

This didn't stop her though and truthfully, this wouldn't have stopped me either. I always thought that our intuition knows better than our conscious mind.

At the beginning of the story, the Thaumases are grieving. They have lost so many important members of their family and as is tradition, the mourning process lasts a year. After losing their mother and 4 of their sisters, the Thaumas girls felt trapped in a never ending circle of grief. When does it end?

"I'm tired of mourning."

"And I'm sure your sisters are tired of being dead, but that's how it is!"

Shortly after, they discover a hidden door that it is said to be one used by the gods while travelling in the mortal world. Eager to escape the monotony of their home island, the girls start attending balls, dancing the night away and losing themselves in the music guiding their every move.
Night after night, they come home with their shoes destroyed, which drives their father mad trying to find out why.

"It's maddening. I'm almost willing to offer up my estate to find out what's behind all this!"

What happens though, when the beautiful fantasy of pretty dresses and handsome partners turns out to be a living and breathing nightmare? Will Annaleigh be able to see the truth in time or would one little bargain with the devil doom them all?

A little bit of romance is also present in the story, but it was not great, at least in my opinion. It seemed rushed and honestly I didn't care about them as a couple. They were lacking the chemistry and it was easier to picture them as a team solving a mystery and nothing more.

There is one teeny tiny thing that I wish I could have found more of in this book, and that is a more detailed description of the characters. Like yeah, the main features were mentioned: eye color, hair color and skin tone, but that was about it and it wasn't for all of the main characters. In order to properly picture them in my mind, I personally, need more than that.

All in all, the book was really good and one of the best mysteries I've read so far. I like the ones that are able to keep me on my toes the entire time and this one did just that.

If you're a fan of fantasy and mystery, then I think you should definitely give this book a chance.

O zi de decembrie de Josie Silver | Recenzie

Număr de pagini: 421

Editură: Nemira

An de apariție: 2018

Limbă: Română

Rating: 4.75 / 5 steluțe

Voi ce ați face dacă prietena cea mai bună din tot universul v-ar face cunoștință cu noul ei iubit care se dovedește a fi crush-ul vostru pe care l-ați căutat neîncetat (și fără succes) timp de un an de zile?

Complicat? Cu siguranță! Dar Laurie James vă poate spune totul despre asta.

Un bărbat și o femeie. Zece ani. O iubire de neuitat.

Laurie e convinsă că dragostea la prima vedere e un mit. Dar, într-o zi de decembrie, printr-o ninsoare puternică, zărește din autobuz un bărbat și știe imediat că l-a găsit pe EL.
Convinsă că îi e sortit să-l revadă, își petrece un an de zile căutându-l prin toate cafenelele din Londra. Nu îl găsește, în schimb, îl reîntâlnește la o petrecere de Crăciun, când cea mai buna prietenă i-l prezintă ca pe noul ei iubit, Jack, bărbatul din stația de autobuz.

Am primit cartea în dar de la o prietenă dragă de Secret Santa, fapt care îi oferă o valoare sentimentală uriașă.

Romance nu se numără printre genurile pe care le citesc în mod regulat. Cu toate acestea, atunci când povestea este atât de adorabilă pe cât este O zi de Decembrie, este pur si simplu o crimă să nu o citești.

O să încep prin a spune că romance-ul din această carte este foarte lent. Cam 10 ani lent. Dar ăsta este de fapt farmecul cărții: anii plini până la refuz de întâmplări neașteptate care schimbă complet viețile protagoniștilor.

Laurie și Sarah sunt cele mai bune prietene și colege de apartament. Se completează una pe cealaltă ca Yin si Yang, se înțeleg una pe cealaltă și cel mai important, sunt în stare să facă orice una pentru cealaltă. Tocmai de aceea, când Laurie ajunge acasă în seara când l-a văzut pe băiatul din autobuz pentru prima dată, Sarah este determinată să o ajute să îl găsească.

El e? Clar, am o presimțire că ar fi băiatul din autobuz.

Un an și 365 de eșecuri mai târziu, Sarah radiază de fericire pentru că prietena ei cea mai bună îl va cunoaște în sfârșit pe noul ei iubit despre care Laurie declară ”Am auzit îndeajuns despre el încât să scriu o carte, totuși. Din păcate pentru el, știu deja că este foarte talentat în pat și că Sarah se așteaptă întru totul să-i facă copii și să-i fie nevastă.” 
Cea din urmă consideră fanteziile lui Sarah exagerate, însă eu cred că ea știe ce vrea de la viață, pe când Laurie încă visează la tipul din autobuz.

De acum înainte, dacă mă întreabă cineva dacă m-am îndrăgostit vreodată la prima vedere, am să-i răspund că da, m-am îndrăgostit un minut glorios, pe 21 decembrie 2008. 

Recunosc, mi-am făcut 100 de scenarii în cap pentru momentul întâlnirii lui Lu cu Jack, însă felul în care s-a desfășurat cu adevărat revederea nu a fost printre ele.
Am presupus că adevărul va ieși la iveală pe dată, dar autoarea a avut alte planuri. Jack a fost un gentleman și s-a prefăcut că nu o cunoaște pe Laurie, iar ea s-a străduit să pară încântată de cunoștință de dragul prietenei ei.

Sinceră să fiu, chiar eram curioasă să aflu ce ar fi făcut Sarah dacă ar fi aflat atunci. Dar nu. Sarah află adevărul ani mai târziu și se simte trădată de cea mai bună prietenă.

Cred că ceea ce îmi place cel mai mult la această carte este felul în care sunt scrise personejele. Fiecare este plin de defecte și condus de impulsuri. Și lăsând la o parte vălul de dramă care le învăluie fiecare mișcare pentru un deceniu, sunt foarte interesante de urmărit în acest răstimp.

Laurie își face câte o listă de priorități în fiecare an, însă rareori se ține de ea. Jack ne arată că nu se potrivește atât de bine în rolul băiatului de aur, așa cum îl vede Laurie, iar Sarah este o perfecționistă, axată pe evoluția constantă a carierei sale.

Romanul ne este prezentat în două perspective, cea a lui Laurie, urmată imediat de a lui Jack, lucru care ne ajută să-i înțelegem pe îndrăgostiți puțin mai bine.

Finalul cărții recreează scena care deschide povestea, asigurându-se totuși că, de această dată, lucrurile se întâmplă așa cum ar fi trebuit de la bun început.

Puteți achiziționa cartea aici.

Lectură plăcută!