Wrap-up | Cărți citite în luna aprilie

Aprilie a avut un început bun în ceea ce privește cititul, însă pe la jumătate am intrat într-un reading slump de care am reușit să scap abia zilele trecute. Cu toate acestea, am citit 3 cărți excelente, fiecare primind 5 steluțe.

The Tower of Nero de Rick Riordan

The Trials of Apollo este cea mai nouă serie și preferata mea dintre cele scrise de Rick Riordan, iar The Tower of Nero este epilogul pe care l-am așteptat cu sufletul la gură.

Pe parcursul seriei îi urmărim pe Apollo și Meg pornind în periculoasa misiune de a salva cele 5 oracole antice și lumea din a cădea în mâinile foștilor împărați romani întorși pentru răzbunare. Apollo este alungat din Olimp și forțat să trăiască în corpul unui muritor, corp care trebuie să supraviețuiască tuturor provocărilor care le ies în cale pentru a-și recâștiga dreptul la nemurire.

Va izbuti, sau va muri încercând?

Am fost entuziasmată de această serie de la apariția primei cărți. Apollo este, fără doar și poate, personajul meu preferat. Ador felul în care a fost construit de autor, personalitatea sa exagerat de dramatică, vanitatea de domeniul comicului și, probabil cel mai mult, capacitatea lui de a se schimba, de a se maturiza. Fiecare volum este o lecție și m-am bucurat nespus că atât Apollo, cât și Meg le-au tratat cu seriozitate.

The Tower of Nero prezintă provocarea finală și probabil cea mai dificilă de până acum. Emoțiile au fost intense, nervii întinși la maxim, iar lectura o capodoperă de 5 stele. Seria este ideală pentru iubitorii de legende și mitologie și nu o pot recomanda îndeajuns.

Cele două regine de Claire Legrand

Nu mă pot gândi decât la un singur cuvânt potrivit pentru a descrie această carte: fantastică.

Am adăugat-o pe wishlist imediat ce am auzit descrierea, însă descrierea nu îi face dreptate. Povestea dă dependență într-un fel în care nu am mai simțit legat de o carte nouă de foarte multă vreme, personajele sunt superb conturate, iar lumea este de vis.

Cele două regine este povestea a două tinere despărțite de un mileniu, dar ale căror destine se împletesc în moduri neașteptate. Rielle Dardenne este forțată să își dezvăluie magia pentru a-și salva cel mai bun prieten de la o moarte sigură. O mie de ani mai târziu, Eliana Ferracora, o vânătoare de recompense, se luptă cu forțe nemaiîntâlnite pentru a-și salva familia.

Două fete cu personalități puternice și o profeție de adus la realitate.

Mi-a plăcut foarte mult felul în care autoarea a pus accent pe trăsăturile pozitive ale protagonistelor, însă nu a dat uitării posibilitatea unei atracții către partea întunecată, creând astfel un echilibru și o continuă emoție pentru cititorul care urmărește schimbările compasului moral pe parcursul cărții.

Am postat o recenzie separată pentru această carte, link aici.

The Cousins de Karen M. McManus

De unde să încep?

Karen M. McManus este, fără doar și poate, autoarea mea preferată de murder mystery. Sunt convinsă că ar putea scrie orice în acest gen și nu voi ezita să-l citesc și să îi dau 5 steluțe.

Personajele sunt superb construite, misterul este dezvăluit treptat, pagină cu pagină, și nu face decât să crească suspansul și curiozitatea cititorului, iar deznodământul m-a lăsat mai mult decât mulțumită. 

The Cousins este împărțit în mai multe perspective, principale fiind ale lui Joshua, Milly și Aubrey, cei trei verișori care nu s-au mai văzut de un deceniu, dar care nu au de ales decât să-și petreacă vara împreună la resortul bunicii lor și să afle în sfârșit răspunsul la întrebarea care macină întreaga familie: ce a determinat-o pe bătrână să le dezmoștenească părinții?

Timp de douăzeci și patru de ani, singurul indiciu și ultim contact cu viața lor anterioară a fost o scrisoare. Acum, după primirea invitațiilor, speranța unei moșteniri a renăscut în sufletele adulților.

Vor reuși cei trei adolescenți să dea de cap poveștii? Sau va rămâne un mister pentru totdeauna?

Cred că nu mi-a luat mai mult de trei zile să termin această carte. Fiecare pagină dezvăluia noi indicii și piese de adăugat puzzle-ului care nu se legau între ele, sau poate păreau neînsemnate, însă asta nu m-a oprit din a specula și scrie zeci de teorii încercând să găsesc un răspuns.

Îmi place să mă joc de-a detectivul, și de multe ori am succes, însă The Cousins mi-a pus capac. 

Finalul m-a lăsat fără cuvinte. Nu cred că aș fi putut ghici o asemenea situație vreodată, și sunt împăcată cu acest gând. Ar fi stricat supriza cu siguranță.

Autoarea are o altă carte programată pentru anul acesta și abia aștept să o citesc. Sunt nerăbdătoare să văd cu ce poveste încâlcită ne va întâmpina de data asta.

Așa cum am spus la început, fiecare carte a primit 5 steluțte bine meritate. Acum sper ca luna mai să fie la fel de bună în ceea ce privește cititul.

Vă recomand cu drag cărțile menționate mai sus și dacă vă hotărâți să le citiți, sper că vă vor plăcea la fel de mult!

Lectură plăcută!

Cele două regine de Claire Legrand | Recenzie

Număr de pagini: 576

Editură: Nemira

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe

Când puterea amenință să te consume, ce alegi? Calea cea dreaptă, sau calea mai ușoară?

Acesta este testul la care sunt supuse cele două regine, pentru a arăta lumii cine sunt: să lupte, sau să se lase consumate de furtuna Empiriumului care sălășluiește înăuntrul fiecăreia.

Nu am mai acordat de multă vreme 5 steluțe unui autor nou pentru mine, însă Claire Legrand le merită pe toate. 

Cele două regine este fantasy-ul de care nu știam că am nevoie și pe care mă bucur nespus că l-am citit. Povestea m-a captivat încă de la primul capitol și nu am mai putut să las cartea din mână până nu am primit toate răspunsurile pe care le căutam.

Pe parcursul cărții le urmărim pe Rielle Dardenne și pe Eliana Ferracora, două tinere despărțite de un mileniu, dar împărtășind aceeași dorință arzătoare de a-i salva pe cei dragi lor cu orice preț. Înăuntrul fiecăreia se ascunde o magie antică și neîmblânzită și, conform profeției, magia are puterea de a salva sau de a distruge lumea.

O Regina de Soare și una de Sânge.

Prosperitate și pieire.

Fiecare capitol este narat din perspectiva unei fete, împletind astfel cele două fire narative într-o poveste de neuitat. 

Acest stil nu este tocmai preferatul meu, deoarece necesită întreruperea unei perspective și trecerea imediată la cealaltă, astfel întrerupând acțiunea într-un punct culminant, însă cred că fără el, cartea nu ar fi fost la fel și nu m-ar mai fi ținut cu sufletul la gură cu fiecare pagină citită.

Am admirat voința de fier a fiecărei regine, modul în care niciuna nu s-a lăsat descumpănită de profeția care le atârna deasupra capului ca o sabie a lui Damocles și, probabil cel mai mult, am admirat dorința de supraviețuire care a rămas intactă de la început și până la sfârșit:

„Nu voi fi consumată.”

Un lucru interesant la această carte este constanta schimbare a compasului moral, un aspect pe care îl putem observa la ambele fete. Rielle are o inimă bună, dar puterea în continuă creștere și care a fost suprimată timp de 13 ani o arată deseori în ipostaze de lăcomie și lipsă de control:

„Și totuși, ea nu se mișca. Plămânii îi ardeau, mâna albă care ținea lațul tremura și fire aurii îi pluteau în jurul privirii.

           Omoară-l, îi striga inima.

Omoară-l, îi urla sângele fierbinte.”

Eliana însă este la polul opus. Când facem cunoștință cu ea, aceasta nu este decât un vânător de recompense, un asasin detașat de orice ține de victimele sale. Dar schimbarea care se petrece în inima ei este vizibilă de la capitol la capitol, pornind de la:

„La revedere, Lupule. Fie ca moartea să te găsească în cel mai mare moment de bucurie!”

Și ajungând la:

„Îmi pare rău că ești rănit.”

Nu cred că aș putea alege o preferată între cele două regine. Ambele sunt personaje complexe, în continuă schimbare, ale căror misiuni nu au ajuns încă la final. Sunt nerăbdătoare să le reîntâlnesc și să descopăr ce ne-a mai pregătit autoarea în volumele următoare. 

Cele două regine este un superb început de serie, sper ca fiecare carte să fie la fel de bună!

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Nemira, link aici.

Lectură plăcută!

Truly Devious by Maureen Johnson | Review

Paperback: 432

Publisher: HarperCollins Publishers

Published: 2018

Language: English

Rating: 5 / 5 stars

I started the month of October last year with Truly Devious by Maureen Johnson and good Lord, what a great read it was!

I have read a few works of Maureen Johnson's in the past, but none of them were this good. I absolutely love the author's writing style, murder mystery is definitely her genre!

First things first, the book opens with a poem. It is by no means a pretty romance poem, but more of a ransom note borderline death threat type of poem which gives the perfect amount of chills as an opening to a murder mystery novel. 

We follow our main character, Stevie Bell, who is an aspiring detective and was accepted into Ellingham Academy, a private school for gifted kids in the hopes that she will solve the mystery of the century - what happened to Alice Ellingham, the daughter of the founder?

Alice and her mother, Iris Ellingham, disappeared on the night of April the 13th, 1936 while they were out for their usual car ride and the only clue they have is an anonymous letter, a murder poem of sorts, signed Truly Devious. The same night is marked in the history of the Academy as the night Dolores Epstein, a brilliant young girl and an avid reader, was murdered, leaving behind an old copy of Sherlock Holmes.

Stevie has been fascinated by this case, the Truly Devious case, ever since she first heard about it and never ceased trying to solve it. Browsing forums and archives, she gathered enough material to make her own evidence board to help lead her closer to uncovering the truth.

The only problem? 

The Ellingham case went cold decades before Stevie was even born. So if the authorities couldn't do anything about it, what could a 16 year old do?

A lot, as it appears.

Upon arriving at this school, Stevie sets up her evidence board and starts researching the family's old registers and whatnot, looking for clues that the police may have missed back in the 1930s. However, her work is interrupted when another murder shakes the entirety of Ellingham Academy.

Are the two mysteries connected in some way? Is Truly Devious back and bloodthirsty once more?   

Or maybe the murderer's only desire is to continue what the original culprit started. In any case, Stevie's job gets a lot more complicated when all of her friends and house mates become suspects over night.

This book got me out of an impossible reading slump that looked like it didn't want to ever leave again. I didn't know what to expect going into it, so I didn't get my hopes up, but a few pages into it, I was hooked. The mystery is amazingly written, the slow burn romance is flawless, but my favorite has to be the way Maureen Johnson built the main character. I love the way she is, the way she feels everything, the way her mind works. I think Stevie Bell might be one of my absolute favorite characters of all time.

But the fun does not end here, no. Truly Devious is like no other murder mystery novel. It is, in fact, a series. The mystery expands over the course of three books, allowing us enough time to think of every theory possible and suspect every single character until our brains give out.

Sadly, I did not guess the culprit in either of the cases, but I at least got to enjoy the books to the fullest. Maureen Johnson is a highly talented author and I am excited to read more of her books, especially the fourth one in this series that comes out this year!

I recommend that you to read this series if you're on the look out for a good mystery thriller. This one will for sure be the best choice.   

Unpregnant de Jenni Hendriks și Ted Caplan | Recenzie

Număr de pagini: 304

Editură: Nemira

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 4 / 5 steluțe

O lectură care nu îți dă voie să te plictisești.

Am pus ochii pe Unpregnant de când editura Nemira i-a anunțat apariția, o carte despre sarcină la vârsta adolescenței și avort.

După părerea mea, această carte poate fi privită ca o lecție de viață care ne prezintă consecințele unei încrederi greșit acordate.

Unpregnant urmărește povestea Veronicăi Clarke, o tânără de 17 ani al cărei viitor la o universitate de prestigiu este pus în pericol de o sarcină nedorită. Aceasta se confruntă cu dificila decizie de a le spune părinților și iubitului ei despre copil și a se căsători după terminarea liceului sau de a face un avort pentru a putea urma facultatea aleasă.

Provenind dintr-o familie religioasă unde avortul nu este o opțiune, Veronica se vede nevoită să găsească o clinică unde acest lucru este posibil fără a fi necesar acordul părinților. Astfel, aceasta ajunge să ceară ajutorul lui Bailey Butler, fosta cea mai bună prietenă din copilărie și singura ei șansă de a străbate 1500 de kilometri într-o noapte până la destinație.

Cele două fete nu pot fi mai diferite. Pe când Veronica este populară, șefă de promoție și plăcută de toată lumea, Bailey este ocolită de majoritatea elevilor, devenind treptat o paria.

Nu pot spune că m-am atașat în mod deosebit de vreuna dintre ele, însă am îndrăgit evoluția fiecăreia pe parcursul poveștii.

La începutul cărții, trăsătura dominantă a Veronicăi este superficialitatea, fata punând accentul mai mult pe ce ar crede oamenii despre ea, ceea ce se dovedește a fi o piedică mai târziu.

„Umilirea deplină pe rețelele sociale era ultimul lucru de care aveam nevoie acum.” 

Sunt de părere că atât confirmarea sarcinii, cât și toate eforturile depuse de aceasta pentru a renunța la ea au jucat un rol foarte important în procesul de maturizare al Veronicăi.

Lui Bailey Butler pe de altă parte nu îi poate păsa mai puțin de reputația sa construită pe baza zvonurilor și bârfelor copiilor populari.  

„Era ursuză. Era cinică. Era un adevărat disconfort să te afli în preajma ei.”

Dar în același timp, Bailey tânjește după o prietenă adevărată. Astfel, cele două pornesc într-o călătorie cu mașini furate și vaci uriașe, extratereștri și iubiți obsedați. 

Am citit întreaga carte cu zâmbetul pe buze. Nu am crezut că un subiect atât de serios precum avortul poate fi abordat în acest fel, însă încep să cred că orice este posibil dacă ne dorim cu adevărat.
Unpregnant este o poveste destinată tineretului, care ne învață că prietenia adevărată se găsește greu, însă atunci când o găsim, nu trebuie să îi dăm drumul. Ne învață că oricine poate avea două fețe, oricât de inocent ar părea, lucru pe care îl aflăm la prima întâlnire cu iubitul Veronicăi, Kevin. Încrederea este cel mai de preț lucru pe care îl avem de oferit, așa că aveți grijă cui o dăruiți. 

Și ultima, dar nu cea din urmă, este probabil cea mai importantă lecție pe care mi-a oferit-o această carte. Să nu ezit niciodată să cer ajutorul părinților mei atunci când mă lovesc de o situație care poate la început pare imposibil de rezolvat, deoarece nu îmi vor întoarce spatele niciodată.

Consider că această carte este perfectă pentru cititorii de toate vârstele și o recomand cu drag. O puteți achiziționa de pe site-ul editurii Nemira. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

Biblioteca de la Miezul Nopții de Matt Haig | Recenzie

Număr de pagini: 308

Editură: Nemira

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 4.25 / 5 steluțe

Dacă toate regretele pe care le-ai acumulat de-a lungul vieții ar fi strânse într-o carte, câte pagini crezi că ar avea?

O lectură profundă și un carusel de emoții mai târziu, îmi găsesc greu cuvintele pentru a-mi spune părerea despre această carte. Biblioteca de la Miezul Nopții abordează teme imposibil de trecut cu vederea, precum depresia și suicidul, oferindu-ne totodată și un posibil răspuns la întrebarea „ce-ar fi fost dacă?”

Ce-ar fi fost dacă aș fi ales un alt drum? Dacă nu renunțam la ce m-a pasionat întreaga viață? Dacă nu mi-aș fi cunoscut cea mai bună prietenă?

Cine aș fi fost astăzi dacă aș fi ales diferit?

Aceasta este perspectiva pe care ne-o prezintă Matt Haig. Pe parcursul cărții, urmărim viața Norei Seed care, copleșită de singurătate și tristețe, privește suicidul ca pe o eliberare. 

„După ce și-a băut vinul, totul i-a devenit limpede. Nu era făcută pentru această viață.”

Astfel, Nora este transportată în Biblioteca de la Miezul Nopții.

Este fascinant cum un detaliu mărunt poate schimba o întreagă imagine sau, în cazul de față, o întreagă existență. Conceptul acestei Biblioteci m-a captivat de la început, un loc unde putem „proba” o viață ca pe o haină pentru a vedea dacă este cea pe care ne-ar plăcea să o trăim. 

„Ai putea fi tu însăți în orice versiune a lumii, oricât de neverosimilă ar fi acea lume. Limita o reprezintă imaginația ta. Poți fi foarte creativă în privința regretelor pe care vrei să le îndrepți.”

Ne-ar scuti, fără îndoială, de multe alegeri proaste și întrebări rămase fără răspuns, nu-i așa?

Dar este totuși a ști ce se întâmplă înainte să se întâmple răspunsul dorit? Este cu adevărat un ajutor sau calea mai ușoară?

Ei bine, Nora este pe cale să afle.

Confuză, epuizată și cu inima frântă, însă călduros încurajată de doamna Elm, ghidul său din Bibliotecă, Nora acceptă să acorde vieții o a doua șansă. 

Drept să spun, Nora Seed nu este personajul meu preferat. Mi s-a părut că se complace în singurătate, neîncercând să schimbe ceva privind relațiile cu ceilalți. După părerea mea, putea să insiste și să încerce să se facă auzită. 

Însă din nou, aceasta este doar părerea mea. Până la urmă, depinde de fiecare cititor.

Lăsând totuși deoparte acest aspect, opinia mea despre carte nu a fost schimbată. Povestea a fost fenomenală, entuziasmul pe care l-am avut înainte de a o citi nefiind irosit. Biblioteca este un loc magic pe care abia așteptam să îl descopăr, iar Matt Haig nu a dezamăgit prin descrierea sa. Lectura integrală a fost o experiență pe care o voi prețui mereu, deoarece am învățat o lecție importantă: trăiește viața la maxim și fără regrete. Este singurul mod în care merită trăită. 

Finalul nu a fost așa cum mă așteptam, ci chiar mai bun. Mi-am creat diverse scenarii în minte pe parcursul lecturii legate de viața în care Nora va decide să rămână, însă autorului îi plac surprizele.

Vă încurajez să acordați o șansă acestei cărți și să vă pregătiți de o călătorie de neuitat. Sunt sigură că veți savura fiecare pagină.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Nemira. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

Șarpe și Porumbel de Shelby Mahurin | Recenzie

Număr de pagini: 496

Editură: CorinTeens

An de apariție: 2020

Limbă: Română

Rating: 5 / 5 steluțe

Minciuni, trădări și dezvăluiri neașteptate - combinația care îți va fura inima!

Am auzit păreri mixte despre această carte de când a apărut pentru prima dată în State. Unii au adorat-o, pe când alții nu au reușit să o termine, susținând că bate pasul pe loc.

Când am auzit că se traduce la noi, am decis că trebuie să mă conving singură care dintre variante se aplică în cazul meu.

Spoiler: o ador.

Șarpe și Porumbel este debutul excepțional al autoarei Shelby Mahurin, care a creat o poveste de neuitat într-o lume magică și un grup de personaje fabuloase care să ne însoțească răbdătoare până la ultima pagină.

Louise LeBlanc este o vrăjitoare fugară. Reid Diggory este un respectat Căpitan al Vânătorilor, determinat să ”curețe” lumea de răul adus de vrăjitoare și magia acestora. Ce se întâmplă când destinele celor doi sunt unite prin sfânta ceremonie a căsătoriei? 

Nimic bun, cu siguranță, pentru că în final,

„Dragostea ne prostește pe toți.”

O să încep prin a spune că îmi place nespus de mult stilul autoarei. Foarte multe romane încep cu scene descriptive menite să ne ușureze tranziția către acțiunea propriu zisă, însă nu și acesta. Shelby Mahurin ocolește etapa introductivă, aruncându-ne direct în toiul acțiunii.

Iar la prima pagină ne întâmpină Louise LeBlanc.

Lou este cel mai revigorant personaj despre care am citit de la o vreme încoace. Este carismatică, seducătoare și, probabil cel mai important, vicleană. 

Cu toate că acțiunea se petrece în Franța secolului al XIX-lea, o vreme în care era scandalos ca o femeie să se comporte după bunul plac, Louise refuză să se supună normelor societății, însetată de libertate și dorința de a trăi. Astfel, atunci când facem cunoștință cu ea în primul capitol, o surprindem îmbrăcată în haine bărbătești în mijlocul unui bordel.

O temă foarte populară în YA este băiatul rău care se îndrăgostește de fata cuminte. În această poveste însă, rolurile sunt inversate. Lou este șarpele la care face referire titlul, lăsându-l pe Reid să joace rolul porumbelului, care i se potrivește mănușă. El este un bărbat rezervat care consideră că a fi Vânător este cea mai mare onoare, slujind Biserica și monarhia cu smerenie. Reid ascultă de sfatul arhiepiscopului și duce la împlinire ordinele date de acesta fără să-i pună la îndoială motivele. 

Astfel, când arhiepiscopul declară că singura cale de a-și curăța numele este căsătoria, Reid nu se împotrivește.

Momentele îndrăgite foarte tare de Lou - dar și de mine - sunt cele în care Reid roșește din cauza ei, lucru care se întâmplă foarte des pe parcursul cărții și care este ilegal de adorabil.

„Era o brută. O brută îngâmfată, dar drăgălașă, din anumite puncte de vedere.”  

Secvența în care Reid află adevărul despre identitatea lui Lou a fost cea pe care am așteptat-o cu sufletul la gură. Pe măsură ce relația lor se transforma treptat din omidă în fluture, mi-am imaginat tot felul de scenarii, unele cu un final fericit, iar altele cu unul dezastruos.

Acum rămâne pe voi să descoperiți pentru care dintre cele două a optat autoarea.

Șarpe și Porumbel este o capodoperă literară plină de umor și presărată cu întorsături de situație la tot pasul. Odată prinsă în mrejele ei, mi-a fost aproape imposibil să o las din mână. Aștept cu nerăbdare volumul doi pentru a afla ce alte peripeții le-au mai fost pregătite protagoniștilor noștri.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii. Voi lăsa link aici.

Lectură plăcută!

Revolta de Suzanne Collins | Recenzie

Număr de pagini: 336

Editură: Nemira

An de apariție: 2019 (ediția din fotografie)

Limbă: Română

Rating: 3.5 / 5 steluțe

În primele două volume suntem spectatorii Jocurilor Foamei, urmărind tributurile care se luptă pentru supraviețuire în arenă. În volumul trei începe războiul.

Ultimul volum din Jocurile Foamei m-a lăsat cu păreri mixte, să fiu sinceră. Abia așteptam să văd ce se va întâmpla cu personajele și cum va evolua acțiunea după cluffhanger-ul de la finalul celui de-al doilea volum. 

Revolta nu se compară cu Sfidarea însă, sau poate așteptările mele erau prea mari. 

În a treia carte ne este introdusă o lume complet nouă față de cea cu care eram obișnuiți - Districtul 13 - prin urmare există multiple pasaje descriptive foarte lungi care, pe mine, m-au pierdut. Acum, desigur, depinde de cititor. Pentru mine, personajele și acțiunea contează mai mult decât descrierea, astfel organizarea revoluției și desfășurarea evenimentelor au fost subiectele pe care m-am concentrat mai mult, lăsând în plan secundar echipamentul militar și aspectul Districtelor vizitate.

Un lucru care mi-a plăcut în mod deosebit este atitudinea pe care o adoptă Katniss în timpul revoltei, transformându-se treptat în Gaița-Zeflemitoare pe care au dorit-o aliații săi.

„- Președintele Snow spune că ne trimite un mesaj? Ei bine, am și eu unul pentru el. (...) Focul se răspândește! Daca noi ardem, voi ardeți împreună cu noi!”

„Fata din foc” a devenit astfel un simbol pentru cetățenii Panemului prin dorința de a lupta pentru o țară liberă.

Gale din volumul trei m-a impresionat - Suzanne Collins i-a oferit, într-un final, un scop. Încă de la început îl vedem pe Gale ca fiind calm și pregătit de orice situație, acomodându-se în Districtul 13 mai bine decât mulți alții. Locul său a fost întotdeauna pe câmpul de luptă și sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să văd cum s-ar fi descurcat în arenă.

Și pentru că nu pot evita subiectul, Revolta nu este ocolită de tragedie. Ai spune că după două cărți în care personajele mor de la o pagină la alta, sunt deja obișnuită cu faptul că fiecare dintre ei poate muri în orice moment, iar autoarea nu practică favoritismul. 

Se pare că nu.

Seria Jocurile Foamei a fost o aventură de la prima pagină până la ultima. Am avut plăcerea de a cunoaște un grup de personaje neînfricate pe care le-am adăugat pe lista preferatelor și cu toate că au avut și părți slabe, cele trei volume alcătuiesc o poveste de neuitat. 

Poate că Revolta nu a fost finalul de serie la care m-am așteptat, dar a avut deznodământul la care speram.

Cartea poate fi achiziționată pe site-ul Editurii Nemira, link aici.

Lectură plăcută!